Tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi la Psalmul 11, 5-8

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

5. Pentru necazul săracilor, şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul,

Acum trebuie înţeles în loc de „atunci”, la vreme cuviincioasă, iar înţelesul cuvântului este acesta: „Atunci, zice Hristos, Mă voi scula din mormânt, pentru nenorocirea celor robiţi de rătăcirea necunoştinţei, nenorocire care li s-a făcut lor în loc de suspin”, precum am văzut şi mai înainte când am tâlcuit, adică: Nu a uitat strigarea săracilor (Ps. 9: 12). Că nenorocirea săracilor s-a făcut în loc de strigarea lor către Dumnezeu. Zic însă unii, precum Marele Vasile, că numirea tâlcuită [tradusă] de vechii tălmăcitori ai Psaltirii prin sărac, se numeşte [de fapt] cel ce a fost bogat iar apoi a sărăcit, rămânând cu sărăcia sa (Ps. 33: 11), iar [al doilea] se numeşte cel ce-şi agoniseşte hrana cea de toate zilele prin osteneala mâinilor sale. Acest fel de săraci şi scăpătaţi erau cei ce urmau să creadă în Hristos, pentru că ei s-au lepădat până şi de bogăţia lor, iconomisindu-şi prin osteneala lucrului mâinilor lor cele pentru trebuinţa trupului, însă pentru aceste numiri – ale scăpătatului şi săracului – nu se face deosebire, unul înţelegându-se prin celălalt. Am putea înţelege aceasta şi într-alt fel, anume ca zicere a lui Dumnezeu: „Pentru nenorocirea şi suspinul celor ce se necăjesc, acum Mă voi scula să fac izbândă”, adică îndată, degrabă, însă Mă voi scula şi voi face izbândă trebuie să-1 înţelegem cu dumnezeiască cuviinţă, cu toate că David a potrivit-o după omeneasca cuviinţă.

pune-Mă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru ei.

întrucât David a pomenit mai sus despre învierea lui Hristos, acum pomeneşte şi de îngroparea Lui, întorcând rânduiala înapoi, la moartea pe Cruce a lui Hristos, însă şi aceasta o zice ca şi când ar zice-o Domnul, adică: „Că Eu Mă voi pune, adică Mă voi pironi pe Cruce”, căci îndrăznirea de care zice aici trebuie să o înţelegem ca mântuire, căci Domnul, lovind pe tiranul Diavol cu suliţa şi lemnul Crucii, ne-a mântuit pe noi, dăruindu-ne nouă întreagă slobozenia cea din rătăcire şi, neputincioşi fiind noi mai înainte, ne-a dat putere împotriva demonilor. Iar prin îndrăzni-voi întru ei a vrut să zică aceea că „prin Cruce voi vesti puterea dumnezeiască care este întru Mine”. Că fiind Domnul spânzurat pe Cruce, catapeteasma bisericii [templului din Ierusalim] s-a rupt în două, soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, şi celelalte minuni s-au făcut. Ori se poate înţelege şi astfel: „Că pe cei scăpătaţi şi pe săraci îi voi pune întru mântuire, adică îi voi învrednici de mântuire, şi prin urmare voi arăta mântuirea lor cea de acest fel şi puterea Mea”.

6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate,

După ce David a arătat mai sus cele zise de Domnul, aici adevereşte [întăreşte] adevărul cuvintelor Domnului, cum că ele sunt curate de toată minciuna.

argint lămurit în foc, dovedit [curăţat] de pământ,

„Atât de curate, zice, şi de neîmpărtăşite de rătăcire şi minciună sunt cuvintele lui Dumnezeu, încât se aseamănă cu argintul lămurit în topitoare, curat de toată rugina şi materia străină.” Iar dovedit de pământ a zis în loc de „cercat în pământ”, deoarece în pământ şi în topitoarele de lut, meşterii argintari topesc această materie, după Hrisostom. Ori zice dovedit de pământ în loc de „ales din pământ”, mărind încă şi mai mult curăţia şi strălucirea cuvintelor Domnului, iar în continuare zice:

curăţit de şapte ori.

Acest de şapte ori se înţelege aici în loc de „de multe ori”, iar argintul cel de multe ori lămurit rămâne curat cu desăvârşire. „Deci, zice, aşa de adevărate sunt cuvintele lui Dumnezeu, ca argintul cel de multe ori lămurit în topitoare.”

7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în veac.

Prin ne vei păzi se înţelege: „Păzeşte, Doamne, pe cei ce ne vrăjmăşesc din afară”, iar prin ne vei apăra se înţelege: „Apără-ne de cei ce ne vrăjmăşesc dinăuntru”, sau, cu .alte cuvinte, Proorocul se roagă aici să ne păzească de vrăjmaşii văzuţi şi să ne apere de cei nevăzuţi, ori prin ne vei păzi se înţelege păzirea de neamul de acum, iar prin ne vei apăra, următorul neam al oamenilor răi, adică pentru totdeauna. Iar acest cuvânt s-a adeverit, deoarece credinţa celor ce au primit propovăduirea Evangheliei a rămas nebiruită de către neamul prigonitorilor cel de atunci, şi în veac va rămâne nebiruită, şi nici elinii, cei ce o vrăjmăşeau făţiş, nici ereticii, care o vrăjmăşeau într-ascuns, nu au putut să o biruiască, şi nici până la sfârşitul veacului nu vor putea.

8. împrejur necredincioşii umblă,

„Necredincioşii, zice, ne înconjoară din toate părţile, silindu-se să îngrădească şi să biruiască credinţa în Hristos.” Tot astfel fac şi elinii, şi prigonitorii tirani; dar şi ereticii umblă împrejur pentru că nu înţeleg [în mod] drept dumnezeieştile Scripturi, ci strâmb, prin sofisme şi tălmăciri rele [greşite].

după înălţimea Ta ai înmulţit pe fiii oamenilor

„Fiindcă Tu, Doamne, zice, Te-ai înălţat, pe Cruce Te-ai sârguit, iar pe neamul omenesc – pentru care ai pătimit – de multă purtare de grijă 1-ai învrednicit.” Prin înmulţire se înţelege multă purtare de grijă; şi dimpotrivă, prin împuţinare se înţelege puţina purtare de grijă. Ori se mai înţelege şi altfel: „Că Tu, Doamne, Te-ai suit la ceruri în vremea înălţării [Tale], şi ai făcut bine oamenilor, trimiţând pe Duhul Cel Sfanţ, Care a luminat şi a povăţuit pe oameni la propovăduirea Evangheliei.

Poate că acest psalm se potriveşte istoriceşte [vorbind] şi lui David, căci atunci când David fugea de Saul, el prihănea făţărnicia şi vicleşugul făţarnicilor lui prieteni, chemându-L numai pe Dumnezeu spre ajutor şi mântuire, de vreme ce păruţii lui prieteni s-au unit cu vrăjmaşii lui. Drept care şi prooroceşte pieirea unora ca aceştia, spunând mai dinainte că va pierde înalta grăire [îngâmfarea] şi mândria lui Saul şi a celor împreună cu dânsul, însă acest psalm îl suprascrie a opta, pentru cuvintele care sunt cuprinse în el: Acum Mă voi scula, zice Domnul, şi cele următoare, care se potrivesc învierii Domnului, pentru că dacă le-am potrivi pe acestea la David, pe care auzindu-1 Dumnezeu, îi făgăduieşte să se scoale, adică să se pornească spre izbândă în vremea prigoanei şi a vrăjmăşirii lui Saul, şi să pună pe cei scăpătaţi şi săraci întru mântuire, şi să arate în lume că este puternic şi drept, pentru mântuirea pe care a lucrat-o, de le-am potrivi pe toate acestea, zic, la David, ne-am împotrivi suprascrierii despre ziua a opta, ziua învierii.

~ de Petre pe Septembrie 26, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: