Tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi la Psalmul 50, 11-20

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule,

DavidInima insemneaza multe lucruri, uneori insemneaza pe ea insasi ca parte trupeasca, iar alteori pe cea mai din adanc stapanitoare parte, dupa zicerea: Pentru ce se suie ganduri in inimile noastre (Lc. 24: 38). Uneori insemneaza socotinta (mintea, judecata) si vointa, precum aceasta: Iar inima lor departe este de Mine (Is. 29: 13). Alteori insa, buna-vointa si placere, precum aceasta: Aflat-am pe David, fiul lui lesei, om dupa inima Mea (I imparati 13: 14; fapte 13: 22). Uneori insemneaza sufletul, dupa zicerea aceasta: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, adica rogu-Te, Dumnezeule, nu sa infiintezi si sa zidesti alt suflet intru mine, ci pe acesta ce este intru mine sa-1 innoiesti si sa-l faci sa fie in frumusetea lui cea dintai si fireasca, caci de vei departa Tu de la sufletul meu vechimea pe care o a dobandit din spurcaciunea pacatului, vei zidi intru mine inima curata”. Deci zicerea zideste se intelege aici in loc de „prefa-l precum era”.

si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.

Innoieste se intelege in loc de „pune din nou”, adica: „De acum inainte pune, Doamne, duh drept, adica dar de dreptate intru maruntaiele mele pentru ca sa indrepteze miscarile cele strambe si sucite pe care diavolul le-a pus intr-insele” Iar prin cele dinauntru, David numeste partile sufletului. Zice insa si Dumnezeu prin Iezechiil pentru iudeii ce se aflau robiti in Babilon: Si voi da voua inima-noua, si duh nou voi da intru voi, si voi lua din trupul vostru inima cea de piatra si voi da inima de carne (Iez. 36: 26), adica: „Voi innoi inima voastra care s-a bolnavit, si osardia voastra care a slabit”.

12. Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau Cel Sfant nu-L lua de la mine.

„Sa nu ma lepezi, zice, Doamne, de la cercetarea dumnezeiestii Tale fete, cu toate ca eu m-am facut nevrednic de cercetarea Ta, nici sa ma lipsesti de Sfantul Tau Duh, adica sa nu iei darul proorociei din pricina pacatului.” Drept aceea, din zicerea aceasta se incheie cum ca si dupa pacat nu a lipsit cu totul si desavarsit de la David darul proorocesc, precum am zis la inceputul psalmului.

13. Da-mi mie [inapoi] bucuria mantuirii Tale,

„Da-mi, zice, Doamne, bucuria aceea de mantuire pe care o aveam mai-nainte de pacat, de la Tine luand-o.” Vezi insa, o cititorule, ca David, pentru proorocescul dar – pe care nu-1 pierduse – se ruga mai sus ca sa nu-l ia de la el, iar aceasta ce a pierdut, adica bucuria constiintei cea mai-nainte de pacat, aceasta se roaga sa i se dea iarasi, fiindca mai-nainte de pacat se bucura cu constiinta [anume pentru] ca are un astfel de mare Mantuitor al Sau, pe Dumnezeu.

si cu duh stapanitor ma intareste.

„Intareste-ma, zice, Doamne, cu stapanitorul dar al Sfantului Duh, ca adica sa stapanesc patimile, si sa ma povatuiasca catre faptele bune.” Prin dar de indreptare si dar stapanitor se inteleg puterile si lucrarile ce de Duhul Sfant se dau sufletului.

14. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.

Si aceasta zicere este proorocie a lucrului ce urma a se face: ca dupa ce propovaduirea Evangheliei s-a latit intre neamurile cele nelegiuite, atunci si cartea aceasta a psalmilor lui David s-a facut tuturor celor faradelege si necinstitorilor de Dumnezeu invatatoare de fapte bune si de cunostinta de Dumnezeu, fiindca in toate zilele se citeste aceasta in Biserica.

15. Izbaveste-ma de varsarea de sangiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele;

Dupa istorie si dupa litera, sangiuri numeste David uciderile cele nedrepte, si mai ales uciderea nedreapta a lui Urie. Iar anagogic (mai cu inalta intelegere), sangiuri se zic demonii, pentru ca se bucura si se tavalesc in sangiuri, atat cand se ucid oamenii, cat si cand se jertfesc celelalte vietati. Iar Dumnezeul mantuirii zice in loc de „Mantuitorul meu”. Iar repetarea zicerii Dumnezeule, Dumnezeul… arata rugaciunea lui David cea din inima si covarsitoare.

bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

„Si insasi limba mea, zice, se va bucura pentru vestirea judecatii Tale, Doamne.” Dreptate insa numeste aici David pe aceea pe care Dumnezeu o a dat lui, adica slobozenia [libertatea] si neinvinovatirea pacatului si a osandei. Caci cel ce se sloboade, acela se si indrepteaza.

16. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta.

„Fiindca, zice, m-am invatat de la darul cel proorocesc al Sfantului Tau Duh, pentru aceasta stiu ca iarasi vei invrednici buzele mele si gura mea spre slavoslovirea si lauda numelui Tau, precum le deschideam si mai-nainte de pacat care acum sunt inchise de prihanirile si mustrarea constiintei mele.”

17. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi.

Vezi, o cititorule, ca si aici iarasi leapada David jertfele cele legiuite ale dobitoacelor celor necuvantatoare, zicand: „De ai fi voit Tu, Doamne, jertfa, eu Ti-as fi dat Tie, dar Tu nu numai ca nu doresti simplu jertfa, ci nici arderi de tot nu primesti, pentru ca arderile de tot, adica jertfele cele ce ardeau de tot inaintea lui Dumnezeu, acelea erau mai cinstite decat celelalte”. Drept aceea, David, desi mai in urma aducea jertfe lui Dumnezeu, aceasta o facea intai [pe de-o parte] fara buna-vointa, pentru singura porunca legii (care dupa pogoramant poruncea aceasta, precum mai-nainte am zis la Psalmul 49, stih 9), si alta inca [pe de alta parte], ca nu venise vremea jertfei celei noi ale Evangheliei Darului, care este jertfa cea de lauda si cea fara de sange a dumnezeiestilor Taine.

18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul zdrobit,

„Jertfa, zice, bine-primita lui Dumnezeu este sufletul acela ce din smerenia sa cea de bunavoie se zdrobeste si se sfarama.”

inima zdrobita si smerita Dumnezeu nu o va defaima.

Scriptura numeste de multe ori prin inima sufletul (si vezi inapoi la Inima curata, in acelasi psalm), fiindca inima este prea-unita cu sufletul, asijderea si sufletul este prea-infiintat cu inima, pentru aceasta, si cand patimeste vreo vatamare inima, indata sufletul zboara si se duce din trup: „Sufletul dar, zice, cel zdrobit si smerit, Dumnezeu nu-l va defaima, adica [deoarece] nu-l uraste”.

19. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului,

Cu aceste cuvinte se roaga David pentru zidirea cea de-a doua si innoirea Ierusalimului – care urma a se face in urma dupa slobozirea iudeilor din Babilon. Sa-i faca bine intru bunavointa Sa, adica cu impreuna-lucrarea Sa.

si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.

Se roaga sa se zideasca zidurile Ierusalimului, care au fost risipite de babilonieni.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot;

„Atunci, zice, vei primi jertfit dreapta, Doamne.” Fiindca in alt loc afara de Ierusalim nu era drept ca iudeii [nu le era ingaduit iudeilor] sa aduca jertfa, ca asa poruncea legea. Iar prinos numeste partile cele ce se luau din fiecare dobitoc ce se aducea jertfa. Iar arderi de tot zice de acele jertfe ce se ardeau intregi [in intregime] pe jertfelnic, adica se jertfea tot trupul vitei.

atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Aici iarasi aceeasi zice David, de multa bucurie a sufletului sau, cum ca, atunci cand se vor slobozi iudeii din Babilon, vor aduce vitei intregi la jertfelnicul cel din Ierusalim”.

Aceasta este cu adevarat talcuirea psalmului acestuia dupa istorie si dupa slova, iar dupa mai-inalta intelegere, prooroceste David in psalmul acesta despre Biserica crestinilor si de jertfa Evangheliei, dupa talcuirea dumnezeiescului Chiril si a lui Eusebie. Si bunavointa [v. 20] adica numeste inomenirea Mantuitorului (dupa Isihie), ca pe un bun sfat si mai intai vointa” lui Dumnezeu. Iar Sion numeste petrecerea crestinilor. Iar ziduri ale lui numeste pe episcopi si pe invatatori , si aceasta in vremea petrecerii crestinilor: „Va primi, zice, Dumnezeu, de la Biserica, jertfa de dreptate, adica de fapta buna, si ca un prinos va primi oarecari arderi de mucenicii pe care pentru Hristos le-au luat marturisitorii, iar ca arderi de tot va primi pe mucenici care, desavarsit muncindu-se si jertfindu-se, au murit”. Ori ca prinos va primi Dumnezeu de la Biserica fapta buna cea din parte [particulara] si intreaga-intelepciune cumpatarea], adica pe ceea ce este in nunta, ori intr-alta ceata lumeasca. Iar arderi de tot [numeste] fapta buna cea desavarsita, adica fecioria si singuratica [monahiceasca] petrecere.

Iar prin vitei se intelege credinciosii crestini, ca lucreaza fapta buna si sunt ingrasati cu darurile Sfantului Duh, si ca bat cu cornul patimile si pe Diavol si, pe scurt, toti cati sunt desavarsiti in fapta, in cuvant si in vedere, aceia sunt vitei, si se aduc la cerescul jertfelnic al lui Dumnezeu intru buna mireasma.

~ de Petre pe Aprilie 10, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: