Cuv. Siluan Athonitul – Ganduri la psalmul 49,2
Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei
Cuv. Siluan Athonitul
Editura Deisis, Sibiu, 1998
Domnul povăţuieste orice suflet care se predă pe sine voii lui Dumnezeu, fiindcă El a zis:
„Cheamă-Mă în ziua necazului si te voi izbăvi, si tu Mă vei preamări” [Ps 49,16].
Orice suflet tulburat de ceva trebuie să întrebe pe Domnul, si Domnul îl va povăţui. Si aceasta mai cu seamă în ceas de nenorocire si tulburare; de obicei, însă, trebuie discutat cu duhovnicul, fiindcă acest lucru înseamnă smerenie.
Bun lucru e a ne învăţa să vieţuim după voia lui Dumnezeu. Atunci sufletul rămâne neîncetat în Dumnezeu si are mare odihnă; si din această bucurie omul se roagă ca tot sufletul să cunoască pe Domnul; să cunoască cât de mult ne iubeste si cu câtă bogăţie ne dă Duhul Sfânt Care veseleste sufletul în Dumnezeu.
Si atunci sufletul e în întregime drag, pentru că e în întregime al lui Dumnezeu. Domnul Cel Milostiv îl povăţuieste pe om că trebuie să îndure întristările cu mulţumire. în toată viaţa mea n-am murmurat o singură dată pentru întristări, ci le-am primit pe toate din mâinile lui Dumnezeu ca pe un leac mântuitor si am mulţumit întotdeauna lui Dumnezeu, si de aceea Dumnezeu mi-a dat să îndur cu usurinţă toate întristările.
Toţi oamenii pe pământ îndură inevitabil întristări si, desi întristările pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de neîndurat si îi întristează, si aceasta pentru că nu vor să-si smerească sufletul, nici să se predea voii lui Dumnezeu.
Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul însusi îi călăuzeste cu harul Său, si ei îndură totul cu bărbăţie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc si împreună cu Care vor fi preamăriţi în veci.
Psaltirea 