Sf. Vasile cel Mare – Omilie la Psalmul I – partea a doua

Sfântul Vasile cel Mare

„Tâlcuire duhovnicească la Psalmi”

Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, 2000


«Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor»[1]


Constructorii, când ridică măreţe şi înalte clădiri, pun temeliile lor în raport cu înălţimea ; armatorii, când au de încheiat o corabie, care poate încărca zece mii de amfore [2], încheie carena  corăbiei în legătură cu greutatea încărcăturilor. La fel şi la facerea fiinţelor. Natura face întâi inima ; inima ia de la natură structura sa în raport cu fiinţa pe care are s-o alcătuiască, pentru că trupul se ţese împrejurul inimii, potrivit legilor proprii care stau la temelia diferitelor forme şi mărimi ale fiin­ţelor. Ceea ce este temelia pentru o casă, carena pentru o corabie şi inima unei vietăţi pentru trup, aceeaşi putere mi se pare că o au şi aceste puţine cuvinte de la începutul Psaltirii pentru întreaga alcătuire a Cărţii Psalmilor. David avea să dea în psalmii săi multe sfaturi pline de osteneli, pline de mii de sudori şi oboseli; de aceea a arătat mai di­nainte luptătorilor pentru buna credinţă sfârşitul lor fericit, pentru ca, nădăjduind în bunătăţile gătite nouă, să îndurăm fără supărare durerile vieţii. Tot aşa şi călătorilor, care merg pe un drum anevoios şi greu de umblat, le uşurează oboseala hanul care anume îi aşteaptă; iar pe ne­gustorii care fac comerţ pe mare, dorinţa de a aduce încărcături de măr­furi îi face să îndrăznească a călători pe mare ; în sfârşit, plugarilor nă­dejdea unei bune recolte le fură de sub ochi ostenelile. De aceea şi în­dreptătorul obştesc al vieţii, marele învăţător, Duhul adevărului[3], a pus înainte, cu înţelepciune şi dibăcie, răsplăţile, pentru ca, ridicându-ne mai presus de ostenelile din faţa noastră, să ne grăbim cu mintea spre desfă­tarea veşnicelor bunătăţi.


«Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor».


Propriu vorbind şi în primul loc, vrednic de fericire este binele ade­vărat. Iar acesta este Dumnezeu. De aceea şi Pavel, voind să amin­tească de Hristos, zice : «Potrivit arătării fericitului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos»[4]. Fericit cu adevărat este Cel Care prin Sine este bun, spre Care privesc toate, pe Care îl doresc toate, adică Firea cea neschimbată, Vrednicia de Stăpân, Viaţa cea neturburată, Vie­ţuirea cea lipsită de durere, în Care nu existe schimbare, pe Care nu o atinge transformarea, Izvorul cel curgător, Harul cel îmbelşugat, Co­moara cea neîmpuţinată. Oamenii, însă, sunt neînvăţaţi şi iubitori de cele lumeşti; nu cunosc natura binelui însuşi, adeseori fericesc pe cele care nu merită; fericesc bogăţia, sănătatea, strălucirea vieţii; dar nimic din acestea nu-i bun prin natura sa, nu numai pentru că acestea înclină uşor spre cele potrivnice, ci şi pentru că nici nu pot să-i facă buni pe cei care le au. Cine-i drept pentru că are bani ? Cine-i cast pen­tru că e sănătos? Dimpotrivă, adeseori trec în slujba păcatului cei care se folosesc rău de ele. Fericit este, dar, cel care are pe acelea care sunt vrednice de luat în seamă, cel care participă la bunurile care nu se pierd.


– Cum îl vom cunoaşte, însă, pe acesta ?


– Cum ? Că «n-a umblat In sfatul necredincioşilor» !


Dar înainte de a spune ce înseamnă «a umbla în sfatul necredin­cioşilor», vreau să vă lămuresc nedumerirea pusă de textul acesta. Că cineva m-ar putea întreba :


– Pentru ce profetul face o alegere şi fericeşte numai pe bărbat ? Nu exclude, oare, pe femei de la această fericire ? Doamne fereşte ! Una este virtutea : atât pentru bărbat cât şi pentru femeie ; pentru că aşa precum crearea amândurora s-a bucurat de aceeaşi cinstire, tot aşa şi răsplata să fie pentru amândoi tot de aceeaşi cinstire. Ascultă ce spune Cartea Facerii! «A făcut Dumnezeu pe om ; după chipul lui Dum­nezeu 1-a făcut pe el; bărbat şi femeie i-a făcut pe ei»[5]. Cei care au aceeaşi fire au şi aceleaşi lucrări; iar cei care săvârşesc aceeaşi faptă, aceia primesc şi aceeaşi plată.


Dar atunci pentru ce, amintind pe bărbat, a trecut sub tăcere pe femei ?


– Pentru că odată ce este vorba de o singură fire – firea ome­nească – psalmistul a socotit că este de ajuns să arate întreaga fire prin cel care conduce firea, adică prin bărbat.


Aşadar «fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor».


Uită-te cât de precise sunt cuvintele ! Fiecare cuvânt este plin de învăţături. Psalmistul n-a spus : «care nu umblă în sfatul necredincioşi­lor», ci: «care n-a umblat». Că nu-i vrednic de fericire cel care este încă în viaţă, pentru că-i este necunoscut sfârşitul; dar cel oare a îm­plinit ceea ce era dator să facă, cel care şi-a încheiat viaţa cu un sfârşit care nu poate fi pus la îndoială, acela negreşit este fericit.


– Dar, atunci pentru ce spune, tot în psalmi, că sunt fericiţi cei «care umblă în legea Domnului»[6] ? Că aceste cuvinte spun că sunt fe­riciţi nu cei care au umblat, ci cei care încă umblă.


– Pentru că cei care săvârşesc binele au lauda în însăşi fapta pe care au săvârşit-o ; dar cei care se feresc de rău nu mai sunt de lăudat dacă înclină o dată sau de două ori spre păcat, oi dacă vor putea să evite pentru totdeauna săvârşirea răului.


In şirul cuvântului meu, însă, mi-a venit în minte şi o altă nedu­merire :


Pentru ce psalmistul nu fericeşte pe cel ce săvârşeşte virtutea, ci pe cel ce nu face păcatul ? Că aşa va fi numit fericit şi calul şi boul şi piatra. Da, care fiinţă neînsufleţită a stat pe calea păcătoşilor, sau care fiinţă necuvântătoare a şezut pe scaunul ciumaţilor ?[7].


Aşteaptă puţin şi vei afla răspunsul! Psalmistul adaugă : «Ci în le­gea Domnului voia lui»[8]. Iar cugetarea legii dumnezeieşti o poate face numai o fiinţă cugetătoare. Noi, însă, spunem şi aceea că început pen­tru dobândirea faptelor bune este îndepărtarea de fapte rele. Că spune psalmistul: «Fereşte-te de rău şi fă binele !»[9].


[1] Ps., 1, 1.

[2] Amforă, vas antic cu două torţi pentru păstrarea sau transportul lichidelor şi grânelor, cu o capacitate de circa 20 litri.

[3] Ioan, 14, 17.

[4] Tit, 2, 13.

[5]Fac, 1, 27.

[6] Ps., 118, 1

[7] Ps., 1, 1.

[8] Ps., 1, 2

[9] Ps. 36, 27

Anunțuri

~ de Petre pe Aprilie 13, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: