Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 108, 1-8

•Aprilie 12, 2009 • Lasă un comentariu

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

Întru sfîrşit, Psalmul lui David.

Psalmul acesta mai-nainte vesteşte mîntuitoarea Patimă, nebunia Iudeilor şi vînzarea Iudei. Şi către înţelegerea aceasta ne povăţuieşte şi marele Petru, grăind în norod şi prihănind vînzarea Iudei, şi de aici făcînd dovada proorociei. Şi nimeni, auzind pe Domnul legiuind a binecuvînta pe cei ce ne prigonesc, să nu socotească proorocia împotrivnică Puitorului de lege. Că nici aici proorocescul cuvînt nu vorbeşte blestemînd, ci mai-nainte vestind pedepsele ce aveau să se întîmple Iudeilor şi Iudei. Şi proorocia aceasta s-a închipuit în chip de rugăciune, după cum prea-mult obicei este pretutindeni dumnezeieştii Scripturi.

Cina cea de taina1 Dumnezeule, lauda Mea să nu o taci, că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra Mea s-au deschis!

Stăpînul Hristos zice acestea omeneşte, căci Se roagă ca om, împlinind măsurile firii omeneşti; iar ca Dumnezeu primeşte rugăciunile celor ce se roagă curat. Iar „laudă” numeşte Patima, pentru că şi întru dumnezeieştile Evanghelii o numeşte „slavă”: „Că a venit – zice – ceasul să Se proslăvească Fiul Omului.” Iar „gură a păcătosului” şi „gură a vicleanului” l-a numit pe Iuda, că acesta a făcut cu Iudeii tocmelile vînzării pe ascuns.

2 Grăit-au asupra Mea cu limbă vicleană, şi cu cuvinte de urîciune M-au înconjurat.

De la Iuda, a mutat cuvîntul către tot soborul Iudeilor, că aceştia, fiind robiţi de zavistie, au măiestrit moartea cea nedreaptă.

Şi s-au luptat cu Mine în zadar.

3 În loc să Mă iubească, ei Mă cleveteau,

Nu numai că nu s-au supărat cu vreun rău de la Mine, ci au dobîndit nenumărate bunătăţi, pentru care, fiind datori a Mă iubi, ei au lucrat cele ale neprietenilor.

iar Eu Mă rugam.

Şi a acestui lucru este martoră istoria sfinţitelor Evanghelii: că, fiind pironit pe Cruce, striga: „Părinte, lasă-le lor, că nu ştiu ce fac!”

4 Şi au pus asupra Mea rele în loc de bune, şi urîciune în locul iubirii Mele.

Deci Eu i-am împresurat pe dînşii cu faceri de bine, iar ei Mi-au răsplătit cu cele împotrivnice.

5 Pune peste dînsul pe cel păcătos, şi diavolul să stea de-a dreapta lui.

Acest „pune peste dînsul” e în loc de: „vei pune”, iar acest „să stea” – în loc de: „va sta”. Şi dumnezeiescul Evanghelist ne-a învăţat aceasta arătat, că dumnezeiescul Ioan întreba cine ar fi vînzătorul, iar Domnul i-a zis lui: „Acela căruia Eu, întingînd, îi voi da pîine, acela este. Şi, întingînd-o pe dînsa – zice – i-a dat-o Iudei. Şi după pîine a intrat întru dînsul satana”, aflînd intrările gătite. Că, ducîndu-se către Iudei de voia sa, a făcut tocmelile vînzării şi, împresurîndu-se după acestea cu multe faceri de bine, a rămas nemulţumitor. Deci de voie a primit împreună-locuitor pe neprietenul.

6 Cînd se va judeca el, să iasă osîndit,

În loc de: „va ieşi”.

şi rugăciunea lui facă-se întru păcat!

În loc de: „se va face”. Că vînzătorul a rămas pustiu de tot răspunsul; pentru aceea, judecîndu-se, se osîndeşte, şi rugăciunea adusă de dînsul creşte prihănirea. Fiindcă nu numai ştia pe Făcătorul de bine, ci s-a şi îndulcit de dumnezeieştile cuvinte; şi s-a făcut nu numai văzător de prea-mari minuni, ci şi însuşi lucrător al lor, de la Dînsul luînd stăpînirea.

7 Facă-se zilele lui puţine, şi episcopia lui să o ia altul!

Şi proorocia aceasta a luat sfîrşit, că el îndată a suferit moartea prin spînzurare şi, rînduindu-se în locul lui, Matia a împlinit numărul Apostolilor.

8 Să fie fiii lui sărmani şi muierea lui văduvă!

Acestea s-au întîmplat nu numai Iudei, ci şi tuturor Iudeilor celor necredincioşi: că, trecînd puţini ani după Cruce, tot neamul lor s-a făcut nestatornicit, şi aceia s-au ucis, iar muierile lor s-au robit împreună cu copiii lor. Aceasta s-a rugat şi proorocescul cuvînt…

Psalmii mesianici – Psalmul 117,22

•Aprilie 11, 2009 • Lasă un comentariu

„Hristos in Vechiul Testament”

Prof. dr. Nicolae Neaga

Editura Renaşterea,

Cluj-Napoca, 2007

Piatra cea din capul unghiului (117, 22)

Ultimul psalm mesianic este 117, 22. Sunt celebrele cuvintele: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii s-a făcut cap al unghiului”.

Piatra care nu are nici o întrebuinţare, este fără valoare, omul o calcă în picioare. Îndată ce este aşezată între două moşii, ca piatră de hotar sau îndată ce este pusă în temelia unei clădiri, piatra creşte în importanţă, pentru că pe ea se întemeiază dreptul de proprietate sau se sprijină un întreg edificiu. „Piatra” este, în rând întâi, imaginea lui Israel cel neluat în seamă, dar a cărui faimă creşte apoi. În cazul acesta „ziditorii” sunt păgânii. În rândul al doilea, „piatra” este Mesia, căci şi la Isaia 28,16, unde avem un text paralel cu acesta, piatra este Mesia, de aceea se zice acolo: „Cel ce se bizuie pe ea nu se va clătina” (Is 28,16). La Matei 21, 42 piatra este Hristos. Psalmistul îl va fi numit „piatra cea din capul unghiului, pentru că El avea să unească atât pe iudei, cât şi popoarele păgâne, cele două mari părţi constitutive ale omenirii privite din punct de vedere religios, într-o unică zidire mare a lui Dumnezeu, într-o biserică”. Acelaşi înţeles îl are „piatra” şi în restul Noului Testament (Mc 12,10; Fapte 4,11; 1 Petru 2,7).

Sf. Ioan Hrisostom pleacă de la Matei 21, 42 şi Luca 20, 17 pentru a justifica conţinutul mesianic al psalmului, iar Sf. Atanasie de la Ef. 2,15. Dacă cu privire la unii psalmi există oarecare îndoială, convingerea despre mesianismul psalmului 117 este mai răspândită. Cităm pe Origen, Augustin, Teodoret, Damian (sec. XI). Sf. Părinţi diferă între ei doar în mici detalii. Mai plin de amănunte este Teodoret; el fixează amănunte, pe care mulţi le trec cu vederea. Astfel, „piatra cea din capul unghiului” este Hristos, o latură a unghiului reprezintă pe Iudei, alta pe păgâni, ziditorii sunt fariseii, saducheii, preoţii şi cărturarii. Astfel, se vede ca un fir roşu purtându-se deasupra psalmilor Regele excepţional şi împărăția lui cea fără sfârşit.

Tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi la Psalmul 50, 11-20

•Aprilie 10, 2009 • Lasă un comentariu

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule,

DavidInima insemneaza multe lucruri, uneori insemneaza pe ea insasi ca parte trupeasca, iar alteori pe cea mai din adanc stapanitoare parte, dupa zicerea: Pentru ce se suie ganduri in inimile noastre (Lc. 24: 38). Uneori insemneaza socotinta (mintea, judecata) si vointa, precum aceasta: Iar inima lor departe este de Mine (Is. 29: 13). Alteori insa, buna-vointa si placere, precum aceasta: Aflat-am pe David, fiul lui lesei, om dupa inima Mea (I imparati 13: 14; fapte 13: 22). Uneori insemneaza sufletul, dupa zicerea aceasta: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, adica rogu-Te, Dumnezeule, nu sa infiintezi si sa zidesti alt suflet intru mine, ci pe acesta ce este intru mine sa-1 innoiesti si sa-l faci sa fie in frumusetea lui cea dintai si fireasca, caci de vei departa Tu de la sufletul meu vechimea pe care o a dobandit din spurcaciunea pacatului, vei zidi intru mine inima curata”. Deci zicerea zideste se intelege aici in loc de „prefa-l precum era”.

si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.

Innoieste se intelege in loc de „pune din nou”, adica: „De acum inainte pune, Doamne, duh drept, adica dar de dreptate intru maruntaiele mele pentru ca sa indrepteze miscarile cele strambe si sucite pe care diavolul le-a pus intr-insele” Iar prin cele dinauntru, David numeste partile sufletului. Zice insa si Dumnezeu prin Iezechiil pentru iudeii ce se aflau robiti in Babilon: Si voi da voua inima-noua, si duh nou voi da intru voi, si voi lua din trupul vostru inima cea de piatra si voi da inima de carne (Iez. 36: 26), adica: „Voi innoi inima voastra care s-a bolnavit, si osardia voastra care a slabit”.

12. Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau Cel Sfant nu-L lua de la mine.

„Sa nu ma lepezi, zice, Doamne, de la cercetarea dumnezeiestii Tale fete, cu toate ca eu m-am facut nevrednic de cercetarea Ta, nici sa ma lipsesti de Sfantul Tau Duh, adica sa nu iei darul proorociei din pricina pacatului.” Drept aceea, din zicerea aceasta se incheie cum ca si dupa pacat nu a lipsit cu totul si desavarsit de la David darul proorocesc, precum am zis la inceputul psalmului.

13. Da-mi mie [inapoi] bucuria mantuirii Tale,

„Da-mi, zice, Doamne, bucuria aceea de mantuire pe care o aveam mai-nainte de pacat, de la Tine luand-o.” Vezi insa, o cititorule, ca David, pentru proorocescul dar – pe care nu-1 pierduse – se ruga mai sus ca sa nu-l ia de la el, iar aceasta ce a pierdut, adica bucuria constiintei cea mai-nainte de pacat, aceasta se roaga sa i se dea iarasi, fiindca mai-nainte de pacat se bucura cu constiinta [anume pentru] ca are un astfel de mare Mantuitor al Sau, pe Dumnezeu.

si cu duh stapanitor ma intareste.

„Intareste-ma, zice, Doamne, cu stapanitorul dar al Sfantului Duh, ca adica sa stapanesc patimile, si sa ma povatuiasca catre faptele bune.” Prin dar de indreptare si dar stapanitor se inteleg puterile si lucrarile ce de Duhul Sfant se dau sufletului.

14. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.

Si aceasta zicere este proorocie a lucrului ce urma a se face: ca dupa ce propovaduirea Evangheliei s-a latit intre neamurile cele nelegiuite, atunci si cartea aceasta a psalmilor lui David s-a facut tuturor celor faradelege si necinstitorilor de Dumnezeu invatatoare de fapte bune si de cunostinta de Dumnezeu, fiindca in toate zilele se citeste aceasta in Biserica.
Citește în continuare ‘Tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi la Psalmul 50, 11-20’

Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 118, 120-176

•Aprilie 9, 2009 • Lasă un comentariu

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

120 Pironeşte de frica Ta cărnurile mele, că de judecăţile Tale m-am temut!

Sufletul meu – zice – este îmbrăcat cu frica Ta; dar, fiindcă trupul şi mădularele sale se scoală asupra lui, mă rog să se pironească de frica aceasta, ca, făcîndu-se ele moarte păcatului, să urmeze povăţuirii sufletului. Stihul acesta se aseamănă graiului aceluia apostolesc: „Omorîţi mădularele voastre cele de pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta cea rea şi iubirea de argint, care este slujire de idoli.” Şi iarăşi: „Cu Hristos împreună m-am răstignit, şi nu mai viez eu, ci viază întru mine Hristos.”

121 Făcut-am judecată şi dreptate, să nu mă dai celor ce îmi fac strîmbătate!

Zice: Voind a urma legilor Tale, să nu mă fac lesne prins neprietenilor! Dar cine are acum atîta curăţenie a sufletului, ca să grăiască cu îndrăzneală asemenea cuvinte? Unele ca acestea a zis încă şi dumnezeiescul Apostol: „Că lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre.”

122 Primeşte pe robul Tău întru bunătate,

Simmah zice: „Primeşte-mă întru cel bun şi pe mine, robul Tău!”, iar Achila şi Teodotion au pus: „chezăşuieşte-mă”, în loc de: Adevărul zic, nu mint, crede-mi mie, robului Tău ce mă făgăduiesc, fă-Te Tu Însuţi chezaş al făgăduinţei mele că mă voi sîrgui a împlini legile Tale!

ca să nu mă clevetească cei mîndri!

Dureros lucru este clevetirea, măcar de are şi mare plată. Întru aceasta a căzut şi minunatul Iosif şi alţii nenumăraţi. Iar Domnul porunceşte să ne rugăm a nu intra întru ispită. Deci, cerînd această cerere, Proorocul n-a făcut nimic fără de cuviinţă, căci clevetirea le este cu covîrşire mai grea celor trufaşi şi silnici[1], fiindcă, luînd lîngă sine-şi silnicia, nedreptatea face vătămare mai mare.

123 Ochii mei au lipsit spre mîntuirea Ta şi spre cuvîntul dreptăţii Tale.

Şi aici numeşte făgăduinţa „cuvînt”. Necurmat – zice – aştept de la Tine mîntuirea şi adăst sfîrşitul făgăduinţei. Iar pe acest „au lipsit”, l-a pus arătînd pofta şi dorirea cea întinsă.

124 Fă cu robul Tău după mila Ta şi îndreptările Tale învaţă-mă!

Lucrătorul atîtor fapte bune se roagă să dobîndească milă, şi prin aceasta cere să cîştige mîntuirea. Nu cere plată, ci iubire de oameni.

Citește în continuare ‘Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 118, 120-176’

Psalmii in lectura Pr. Sofian Boghiu – Psalmul 16

•Aprilie 8, 2009 • Lasă un comentariu

Asculta aici: Audio

Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 118, 81-119

•Aprilie 7, 2009 • Lasă un comentariu

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

Fericitul Teodoret81 Obosit-a spre mîntuirea Ta sufletul meu, că întru cuvintele Tale am nădăjduit.

Cei ce doresc foarte de oarecare lucru şi sînt lipsiţi de cel dorit zic că obosesc. Aşa pătimesc cei foarte însetoşaţi şi lipsiţi de apă; aşa doresc pururea cei ce aşteaptă din călătorie pe cineva din cunoscuţi şi, nedobîndindu-i, se topesc de dor cu totul; aşa obosesc şi cei ce se luptă cu oarecare primejdii şi aşteaptă dumnezeiasca milostivire, văzînd-o pe aceasta zăbovind.

82 Sfîrşitu-s-au ochii mei întru cuvîntul Tău, zicînd: Cînd mă vei mîngîia?

„Cuvînt” şi „făgăduinţă” se numeşte dumnezeiasca şi de Dumnezeu insuflata Scriptură. Deci se sfîrşeşte nu numai cel ce aşteaptă dumnezeiasca făgăduinţă şi adastă dezlegarea relelor ce zac asupră-i, ci şi cel ce citeşte dumnezeieştile cuvinte şi doreşte cu de-adinsul să înveţe mintea[1] acestora, socotind aflarea ei mîngîiere şi împăcare sufletului.

83 Că m-am făcut ca un foale în brumă, dar îndreptările Tale nu le-am uitat!

Foalele, încălzindu-se, se moleşeşte şi, suflîndu-se, se umflă, iar în brumă se învîrtoşează şi îngheaţă. Aşa se moleşteşte de desfătare şi firea trupului, şi se umflă şi se ridică asupra sufletului; iar de reaua pătimire a pustniciei se smereşte şi se tescuieşte. Şi martor al acestui lucru este Pavel, strigînd: „Îmi tescuiesc trupul meu şi îl robesc, ca nu cumva, altora propovăduind, însuşi să mă fac neiscusit.” Deci pentru aceasta smerindu-şi trupul, şi Proorocul a înnoit iarăşi pomenirea dumnezeieştilor legi – de vreme ce, cînd era gonit de Saul, era mai înalt decît patimile, iar după ce a dobîndit pace s-a vătămat cu săltările desfătării.

84 Cîte sînt zilele robului Tău? Cînd vei face mie judecată de către cei ce mă gonesc?

Puţină – zice – este vremea firii omeneşti, că zilele anilor noştri sînt 70 de ani. Deci cînd îmi vei face judecată şi mă vei izbăvi de neprieteni?

85 Povestitu-mi-au cei fără de lege bîrfelile ce nu sînt ca legea Ta, Doamne!

Neprietenii l-au sfătuit pe Prooroc să-i ucidă pe vrăjmaşi, dar el, plecîndu-se dumnezeieştii Legi, aştepta dumnezeiasca hotărîre. Dar şi nouă ne este prea-trebuincioasă învăţătura cuvintelor acestora, că ni se cuvine a fugi nu numai de basmele Elinilor şi de necredinţa Iudeilor, ci şi de hulitoarele dogme ale ereticilor[2].

86 Toate poruncile Tale sînt adevărul.

Că de aceea voiesc şi aleg Legea Ta, căci văd că toate poruncile Tale sînt împodobite cu adevărul.

Fără de dreptate m-au gonit, ajută-mi mie!

Citește în continuare ‘Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 118, 81-119’

Psalmii in lectura IPS Teofan – Catisma 1

•Aprilie 6, 2009 • Lasă un comentariu

IPS Teofan

Asculta aici: Audio