Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 118, 15-30

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

15 Întru poruncile Tale mă voi deprinde şi voi cunoaşte toate căile Tale.

Pentru aceasta – zice – voi creşte necurmat cugetarea dumnezeieştilor Tale cuvinte şi voi face călătoria mea întru căile Tale.

Teodoret16 Întru îndreptările Tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele Tale.

Voi păzi neuitată pomenirea cuvintelor Tale întru sine-mi.

17 Răsplăteşte robului Tău,

Nu oricine e vrednic să rostească cuvîntul acesta, că nimeni nu îl ridică spre răsplătire pe judecător avînd întru sine-şi rea conştiinţă, ci doar cel ce are gînduri curate grăieşte cuvîntul acesta cu îndrăzneală.

viază-mă, şi voi păzi cuvintele Tale!

Că, dobîndind ajutorul Tău, voi scăpa de moartea păcatului şi voi culege viaţa dintru cuvintele Tale.

18 Descoperă ochii mei, şi voi privi minunile din legea Ta!

Nu toţi cei ce citesc dumnezeieştile cuvinte înţeleg minunile acestora, ci doar aceia care dobîndesc strălucirea de sus, lucru pe care l-a zis şi Fericitul Pavel: „Iar cînd te vei întoarce către Domnul, se va lua de prin prejurul minţii acoperămîntul. Domnul duh este.” El însă, strălucindu-se cu dumnezeiască lumină, striga după cuviinţă: „Iar noi toţi, privind ca întru o oglindă, cu faţa descoperită, mărirea Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca din Duhul Domnului.” Şi ni se cuvine nouă a-L ruga pe Stăpînul ca, luînd acoperămîntul minţilor noastre, să ne arate puterea dumnezeieştilor cuvinte.

19 Nemernic sînt eu pe pămînt, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale!

Pe pămînt, noi nu locuim, ci nemernicim, că, puţină vreme vieţuind, ne mutăm către altă viaţă. Şi nu toţi voiesc să ştie acest lucru, ci unii se fălesc pentru bunătăţile vieţii acesteia ca şi cum ar fi statornice, iar cel pedepsit întru cele dumnezeieşti ştie vremelnicia vieţii. Deci pentru aceea se şi numeşte „nemernic” pe sine-şi şi se roagă să cunoască dumnezeieştile porunci.

20 Dorit-a sufletul meu să poftească judecăţile Tale în toată vremea.

Mulţi doresc dumnezeieştile judecăţi şi voiesc Împărăţia cerurilor, dar nu de-a pururea – că acum se mulţumesc cu cele dumnezeieşti, iar mai tîrziu urmează după patimile trupului – dar Proorocul vrea să aibă dorul acesta totdeauna.

21 Certat-ai pe cei mîndri,

Cei ce defaimă dumnezeieştile legi cad în boala trufiei şi primesc pedeapsa de la Dreptul Judecător. Şi această boală a pătimit-o Avesalom, aceasta Saul, aceasta Faraon, şi Senaherim, şi Nabucodonosor şi alţii nenumăraţi. Ştiind aceasta, Proorocul a adăugat, ca un adevărat Prooroc:

blestemaţi sînt cei ce se abat de la poruncile Tale.

Şi Legea aduce blestemul acesta călcătorilor de Lege, că zice: „Blestemat este tot cel ce nu rămîne întru acelea care zac în Cartea Legii, ca să le facă pe ele.”

22 Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am căutat!

Nabal[1] l-a ocărît pe Proorocul, numindu-l „rob fugar”; l-au ocărît pe dînsul şi Gatenii. Deci, durîndu-l pentru acestea, se roagă să i se şteargă ocările, căci a căutat dumnezeieştile mărturii. Deci graiurile acestea de faţă nu se potrivesc ocărilor grăite de Semei, că acelea s-au făcut după păcat, iar ale lui Nabal şi ale celorlalţi mai înainte de păcat.

23 Pentru că au şezut boierii şi asupra mea cleveteau,

Şi Saul, şi Avenir, şi Ahitofel şi Avesalom ocăra pe David.

iar robul Tău se învăţa întru îndreptările Tale.

Iar eu, mărturisind a Ta stăpînie, întru cugetare aveam îndreptările Tale.

24 Că mărturiile Tale sînt cugetarea mea, şi îndreptările Tale – sfaturile mele.

Că, lepădînd toată învăţătura omenească, urmez poruncilor Tale.

25 Lipitu-s-a de pămînt sufletul meu,

Prin acestea a arătat covîrşirea smereniei, că aşa a zis şi în Psalmul 35: „S-a smerit în ţărînă sufletul nostru, lipitu-s-a de pămînt pîntecele nostru.”

viază-mă după cuvîntul Tău!

Nu cere viaţa aşa nehotărît, ci viaţa cea după Lege.

26 Căile mele le-am vestit, şi m-ai auzit, învaţă-mă îndreptările Tale!

Am arătat Ţie toate faptele mele, Stăpîne, şi n-am suferit a se tăinui de Tine nimic dintru ale mele. Pentru aceasta, caută la rugăciunile mele, şi Te rog să mă înveţi cu de-adinsul îndreptările Tale!

27 Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale, şi mă voi deprinde întru minunile Tale!

Ca să lucrăm fapta bună după dumnezeiasca Lege avem trebuinţă de dumnezeiască pricepere: cel ce unelteşte iubirea de oameni, adică face milostenie, să nu caute către mărirea deşartă; cel ce urmează viaţa pustnicească să nu vîneze laudă omenească, cel înfrînat să nu întrebuinţeze înfrînarea din pricina ruşinii înverşunării, ci pentru dorul faptei bune. Deci după cuviinţă se roagă Proorocul să dobîndească dumnezeiască pricepere, ca să afle calea îndreptării.

28 Dormitat-a sufletul meu de trîndăvie, întăreşte-mă întru cuvintele Tale!

Deasa şi necurmata năpădire a păcatului slăbănogeşte de multe ori întinderea şi tăria gîndurilor, şi face pe nevoitori să obosească şi cu mîhniciune lucrează ceea ce se cheamă „trîndăvie”. Şi sufletul, moleşindu-se, primeşte somnul, iar somnul aduce moartea; pentru aceea se roagă Proorocul să se întemeieze şi să se întărească. Şi aceasta a zis şi întru alt Psalm: „Luminează-mi ochii mei, ca nu cîndva să adorm întru moarte!” – „moarte” numind păcatul.

29 Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte!

30 Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale n-am uitat.

Şi rugăciunea aceasta este de trebuinţă, că ni se cuvine nouă a cere de la Dumnezeul tuturor să ne abatem de la calea nedreptăţii, şi să alegem călătoria adevărului şi să purtăm neuitată pomenirea mărturiilor Lui.


[1] Nabal era un gospodar bogat, căruia David i-a cerut merinde în timpul primei sale pribegii. În loc de ajutor, hapsînul acela i-a trimis ocări, şi David l-ar fi ucis pe el şi toată casa lui, dacă soţia aceluia, Avigail, nu i-ar fi ieşit în drum, cerîndu-i iertare şi oprindu-l de la vărsare de sînge. De altfel, după moartea grabnică a lui Nabal, David avea să o ia de soţie pe acea femeie înţeleaptă (vezi Cartea întîi a Împăraţilor, capitolul 25).

~ de Petre pe Martie 22, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: