IPS Teodosie – despre rugaciune in Cartea Psalmilor (4)

Macedon Petrescu

(numele de mirean)

Sursa: www.crestinortodox.ro

Rugaciunea de multumire

rugaciunePsalmii in care se rostesc multumiri fata de Dumnezeu sint la fel de numerosi ca si aceia in care se formuleaza cereri. Pentru ca, desi drept prin excelenta, Iahve este in acelasi timp bun si indelung rabdator. El nu uita legamintele facute cu patriarhii, si nu lasa prada zadarniciei planurile Sale (Ps. 105, 8). El pedepseste dar nu ucide, cearta insa cu cuget de parinte si ia aminte la lacrimile de pocainta.

Prin multe incercari a trecut psalmistul, multe au fost momentele in care a implorat ajutorul de sus si Iahve l-a ascultat. A cerut paine pentru sine si pentru popor si Iahve i-a daruit belsug de bunuri materiale, i-a facut viata usoara si fara griji. Mai-marele cantaretilor, vorbind in numele imparatului David, multumeste in felul urmator: „Doamne, imparatul se bucura de ocrotirea puternica pe care i-o dai Tu. Si cum il umple de veselie ajutorul Tau! I-ai dat ce-i dorea inima si n-ai lasat neimplinit ce-i cereau buzele.. iti cerea viata si i-ai dat-o.. il faci pe vecie o pricina de binecuvintari si-l umpli de binecuvantari inaintea Fetei Tale” (Ps. 21).

De nenumarate ori viata psalmistului a fost pusa in primejdie, fie ca primejdia venea de la cei din preajma, care-i invidiau locul si stralucirea, fie de la cei din afara, care voiau sa-i supuna neamul.

Primejdia a fost uneori atat de mare incat, parea ca nu mai exista scapare. Insa Dumnezeu i-a,venit in ajutor si planurile nedreptatilor au fost zadarnicite. De aceea ii exprima lui Dumnezeu laude si multumiri cu recunostinta: „Voi lauda pe Domnul, din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Tale. Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi canta numele Tau, Dumnezeule, Prea inalte. Pentru ca vrajmasii mei dau inapoi, se clatina si pier dinaintea Ta. Pentru ca Tu imi sprijinesti dreptatea si stai pe scaunul Tau de domnie ca un judecator drept. Tu esti scaparea celui asuprit, scapare la vreme de necaz” (Ps. 9 si 30).

In sfarsit, psalmistul multumeste lui Dumnezeu in numele poporului care pe drept a fost pedepsit, insa in cele din urma a fost iertat. Inainte de a relata incercarile indurate, el aminteste succint binefacerile de care s-a bucurat poporul: a fost eliberat din robia Egiptului, a fost hranit si adapat in pustie in chip minunat, i s-a dat in dar tara fagaduintei (Ps. 105).

Vorbeste, apoi, despre greselile poporului, amintind intre altele de ridicarea vitelului de aur in localitatea Horeb, de momentul cartirii impotriva alesului lui Dumnezeu, Moise, la Meriba, de inchinarea la idoli si de lucrul cel mai grav, aducerea de sacrificii umane zeilor (Ps. 106).

In urma acestor grozavii „Domnul S-a aprins impotriva poporului Sau si a urat mostenirea Lui. I-a dat in mainile neamurilor, iar cei ce ii urau au stapanit peste ei; vrajmasii lor i-au asuprit si au fost smeriti sub puterea lor. El i-a izbavit de mai multe ori, dar ei s-au aratat neascultatori in planurile lor si au ajuns nenorociti prin nelegiuirea lor. Dar Domnul le-a vazut stramtoarea, cand le-a auzit strigatele. Si-a adus aminte de legamantul Sau si a avut mila de ei, dupa bunatatea Lui cea mare: a starnit pentru ei mila tuturor celor ce ii tineau prinsi in razboi” (Ps. 106).

Pentru ca „El poate preface raurile in pustiu si izvoarele de apa in pamant uscat, tara roditoare in tara saraca, din pricina rautatii locuitorilor ei. Tot El preface pustiul in iaz si pamantul uscat in izvoare de ape” (Ps. 107).

Rugaciunea inseamna moment de reculegere, de convorbire tainica cu Dumnezeu. Omul de totdeauna a cultivat, in felul sau, rugaciunea ca mijloc de a cere ceva de la Dumnezeu, pentru a-i multumi de binefacerile primite sau, pur si simplu, spre a-L lauda pentru lucrarile Sale.

Petrecerea protoparintilor in paradis, convorbirile lor cu Dumnezeu, a fost un neintrerupt imn de slava, o necontenita rugaciune de lauda la adresa Lui.

Odata, insa, cu izgonirea lor din paradis, odata cu tulburarea armoniei din natura, odata cu napadirea omului de griji, rugaciunea este si mai mult cultivata, indeosebi insa cea de cerere.

Vechiul Testament mentioneaza doar cateva momente cand oamenii, coplesiti de griji si nevoi, invoca , ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, se spune ca Avraam s-a rugat lui Dumnezeu pentru crutarea locuitorilor pacatosi ai Sodomei (Gen. 18, 25-32); Iacob s-a rugat sa fie el insusi scapat de urmarirea fratelui sau Esau, (Gen. 22, 9-12); Moise s-a rugat adesea sa indeparteze Domnul pedepsele care, pe drept, erau trimise impotriva poporului (Exod 15, 25; 32, 11-13; Numeri 11, 2; 21, 8).

Dar, dintre toate cartile Vechiului Testament aceea care inspira cel mai mult duh de rugaciune este Psaltirea. In ea gasim atat ecoul sufletului coplesit de suferinte si necazuri, care implora ajutorul divin, cat si sentimentele de aleasa bucurie, de multumire si de lauda, pe care in mod firesc, un suflet nobil le nutreste fata de binefacatorul sau.

Se poate spune ca in Psaltire gasim adunata experienta de veacuri, a omenirii, ca aflam ceea ce antichitatea a spus mai bun si mai frumos in legatura cu nelinistile omenesti. De aceea nu este de mirare ca Psaltirea a si fost cartea cea mai des intrebuintata, ca a fost limanul catre care au alergat sufletele ravasite.

In acest sens, se poate spune ca Psaltirea ramane o carte model. In ea gasim exemplele cele mai potrivite de rugaciune, sub intreitul ei aspect: de lauda, de cerere si de multumire.

Anunțuri

~ de Petre pe Martie 7, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: