Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 72, 10-15

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

10 Pentru aceasta se va întoarce norodul Meu aici şi zilele pline se vor afla întru dînşii.

Proorocescul cuvînt le-a pus pe acestea ca şi cum le-ar fi zis Dumnezeul tuturor, mîngîindu-i pe cei ce se mîhnesc. Şi zice: Aruncînd aceia hule asupra lui Dumnezeu şi supunîndu-ne sub rele pătimiri, Dumnezeul tuturor a hotărît lucruri bune pentru noi, făgăduind întoarcerea noastră şi viaţa dată firii. Este arătat de aici că Psalmul se potriveşte celor întorşi, care povesteau ce li se întîmplase în Babilon, căci a zis: „Pentru aceasta se va întoarce norodul Meu aici”, adică în Iudeea, iar cei aflaţi în Babilon n-ar fi putut nicidecum să zică „aici”. Iar „zile pline” a numit bătrîneţele, în loc de: Şi se vor întoarce şi vor vieţui pînă la bătrîneţe.

Aşa, după ce a arătat făgăduinţa lui Dumnezeu, s-a întors iarăşi spre povestirea hulei Babilonienilor şi a tulburării gîndurilor:

11 Şi au zis: Cum a cunoscut Dumnezeu? Şi: Este cunoştinţă întru Cel înalt?

Iar Simmah a spus stihul mai descoperit: „Cum a cunoscut Dumnezeu? Au doară este cunoştinţă întru Cel înalt?” Deci Dumnezeu – zice – S-a făgăduit acelea, iar ei gîndeau întru sine că Dumnezeu nici nu priveşte, nici nu ştie ceva din cele făcute. Apoi, arătînd păgînătatea acelora, aduce în mijloc gîndurile sale:

12 Iată, aceştia, păcătoşii care se îndestulează în veac, au cuprins bogăţie.

Zice: Întru fărădelege trăind, se îndulcesc cu îndestulare de bunătăţi şi au buna-norocire neschimbată. Căci „în veac” înseamnă aici: „întru această viaţă de acum”. De multe ori numeşte „veac” viaţa omului, zicînd: „Veacul nostru – întru luminarea feţei Tale.”

13 Şi am zis: Oare în deşert am îndreptat inima mea?

Iar eu, văzîndu-i pe dînşii ospătîndu-se şi fălindu-se pentru bogăţie, gîndeam: Au doară fără de folos îmi este mie avuţia dreptăţii?

Şi am spălat întru cei nevinovaţi mîinile mele.

Zice: Dar am cîştigat, căci m-am depărtat de cei ce trăiesc întru răutate. Pentru că acest „am spălat mîinile întru cei nevinovaţi” înseamnă: M-am păzit pe sine-mi nevinovat şi nu m-am împărtăşit cu cei răi.

14 Şi am fost bătut toată ziua, şi mustrarea mea – în dimineţi.

Purtînd grijă de dreptate şi fugind de împărtăşirea răutăţilor, sînt muncit şi ocărît în fiecare zi.

15 De am grăit, ziceam aşa: Iată, ai defăimat tocmelile neamului fiilor Tăi.

Zice: Lăsînd celelalte gînduri, numai pe acesta îl gîndesc întru sine-mi: Au doară a stricat Dumnezeu tocmelile cu noi? – căci „ai defăimat tocmelile” asta însemnează. Iar „fii” se numesc pe sine, fiindcă Dumnezeu aşa i-a numit pe dînşii: „Fiu întîi născut al Meu este Israil, fiu am născut şi am înălţat.”

~ de Petre pe Februarie 23, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: