Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 72, 1-9

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

Psalmul lui Asaf.

Cum ziceam mai sus, oarecari au spus că şi acesta a fost scriitor de Psalmi, iar alţii – „făcător de viersuiri” şi dascăl al cetei cîntăreţilor. Alţii au spus că tot David a zis şi aceşti Psalmi, iar Asaf i-a scris. Eu, după cum am zis de multe ori, am înţeles că Fericitul David i-a scris pe toţi, pentru că aşa este cuvîntul adevărului, ci pe acestea primească-le fiecare precum voieşte, că nici o vătămare nu le va odrăsli celor ce le iau fie într-un chip, fie într-altul.

king_david_singIar noi, luminîndu-ne şi povăţuindu-ne darul, vom face arătată înţelegerea Psalmului. Aşadar, fiind dus norodul robit în Babilon, era înconjurat şi împresurat cu multe şi felurite primejdii. Şi – văzînd ei pe Babilonieni întru păgînătate şi fărădelege, dar trăind întru bună-norocire şi belşug, iar pe ei înşişi întru rea-norocire şi întru rea pătimire – aveau gînduri de multe feluri pentru dumnezeiasca purtare de grijă, aducîndu-şi aminte şi gîndind pentru ce oare cei ce trăiesc cu totul întru păgînătate nu iau nici o cercare şi gustare de cele de mîhnire, ci se îndulcesc de toată buna-norocire, mergîndu-le bine întru toate. Astfel, a scris Psalmul de faţă mai-nainte văzîndu-le pe acestea de departe cu darul Preasfîntului Duh, măiestrind folos acelora şi tuturor oamenilor, vestind arătat gîndurile lor şi aducînd dezlegare celor căutate. Deci se potriveşte didascalia Psalmului tuturor celor ce gîndesc ori grăiesc unele ca acestea, dar s-a închipuit ca despre aceia care se întorseseră şi îşi povesteau patima minţii lor.

1 Cum este de bun Dumnezeul lui Israil

Pe acest „cum”, nu l-a pus alăturător, ci ca să arate covîrşirea bunătăţii, zicînd că Dumnezeu are multă purtare de grijă pentru Israil.

celor drepţi la inimă!

Dar acest lucru nu îl ştiu toţi, ci cei ce au gînduri drepte şi sănătoase. Apoi, după ce i-a lăudat pe aceia, face arătată furtuna gîndurilor sale:

2 Iar picioarele mele puţin de nu s-au clătinat,

Puţin a lipsit – zice – de nu m-am abătut din calea mea.

puţin de nu s-au vărsat paşii mei.

Iar Simmah zice aşa: „Prea-puţin a fost de nu s-au risipit cele ce mă întăreau.” Şi zice: M-am primejduit să cad din gîndurile sănătoase care mă propteau şi mă sprijineau, şi am pătimit prea-mare alunecare. Acest lucru arată graiul „s-au vărsat”, că un lucru ce se varsă se risipeşte şi curge cu furişare, iar „picioare” şi „paşi” numeşte cu închipuire gîndurile. Apoi, zice şi pricina:

3 Că am rîvnit asupra celor fără de lege, pacea păcătoşilor văzînd.

Zice: Ardeam, văzînd pe cei ce trăiesc întru păgînătate şi întru fărădelegi aflîndu-se în pace şi întru bună-norocire multă. Vedem încă şi acum pe oarecari zicînd la fel asupra celor ce vieţuiesc întru păgînătate şi lăcomie şi – după cum li se pare – stăpînesc cu bogăţie şi cu slavă.

4 Că nu este semn în sus întru moartea lor

Achila a zis aşa: „Nu sînt grele pătimiri întru moartea lor”, iar Simmah: „Nu îşi aduc aminte de moartea lor.” Şi zice: Nici în primejdii nu se opresc să se cerceteze şi să se iscodească pe ei înşişi. Că arătarea în sus însemnează oprirea: cînd voim să oprim un lucru, obişnuim a ridica în sus capul.

şi întărire întru bătaia lor.

Puţină vreme – zice – se apropie de dînşii cele de scîrbă.

5 Întru ostenelile oamenilor nu sînt şi cu oamenii nu vor lua bătăi.

Lucrurile curg după pofta lor şi ei nu se împresoară nici cu osteneli, nici cu rele pătimiri şi ticăloşii, nici cu certări, asemeni celorlalţi oameni.

6 Pentru aceasta i-a stăpînit pe ei mîndria pînă în sfîrşit, îmbrăcatu-s-au cu nedreptatea şi cu păgînătatea lor.

De aici – zice – s-au ridicat întru mîndrie şi îngîmfare, şi – nepedepsindu-se pentru păcatele mai dinainte – s-au împins şi au căzut întru mai mare nelegiuire. Pentru că acest „s-au îmbrăcat” a arătat mulţimea nedreptăţii, ca şi cum i-ar fi înconjurat despre toate părţile.

7 Ieşi-ta ca din seu nedreptatea lor,

După cum am zis de multe ori, „seu” însemnează buna pătimire şi buna-norocire, deci: Au îndrăznit nedreptatea cu toată slobozenia, ca şi cum ar fi fost întru atîta bună-norocire.

trecut-a întru aşezămîntul inimii lor.

8 Gîndit-au şi au grăit întru răutate, nedreptate spre înălţime au grăit.

9 Pus-au asupra cerului gura lor, şi limba lor a trecut pe pămînt.

Zice: Nu le-a fost destulă nedreptatea adusă asupra oamenilor, ci au săgetat şi cerul cu cuvinte şi cu gînduri. Aici însemnează hulele lor împotriva lui Dumnezeu, ocările asupra norodului şi batjocurile asupra dumnezeieştii Biserici, după cum a zis mai descoperit în Psalmul 41: „Făcutu-s-au lacrimile mele mie pîine ziua şi noaptea, cînd mi se zicea în fiecare zi: Unde este Dumnezeul tău?”

~ de Petre pe Februarie 19, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: