IPS Teodosie – despre rugaciune in Cartea Psalmilor (3)

Macedon Petrescu

(numele de mirean)

Sursa: www.crestinortodox.ro

Rugaciunea de cerere

Acest fel de rugaciune este intalnit foarte des in psalmi incat aproape nu exista vreun psalm care sa nu cuprinda cel putin un verset in care psalmistul cere indurarea lui Dumnezeu pentru o anumita cauza. In acest fel de psalmi este formulat mai intai motivul cererii, apoi se face o promisiune constand de obicei in asigurarea ca vor fi pazite poruncile lui Dumnezeu. „Graiurile mele asculta-le Doamne! Intelege stramtorarea mea! Ia aminte la glasul rugaciunii mele imparatul meu si Dumnezeul meu. Caci catre tine ma voi ruga Doamne” (Ps. 5, 1-2).

La gandul ca ar fi putut fi trecuta cu vederea rugaciunea sa, psalmistul insista: „Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi pune sfaturi in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea”( Ps. 12, 1-2). El isi da seama cat este de neputincios, cat de expus atacurilor celui rau, incat doreste ca Domnul, sa-l insoteasca si sa-i calauzeasca pasii: „Pazeste-ma, Doamne, ca spre Tine am nadajduit” (Ps. 15, 1). „Caile Tale, Doamne, arata-mi, si cararile Tale ma invata. Indrepteaza-ma spre adevarul Tau si ma invata ca Tu esti Dumnezeu, Mantuitorul Meu” (Ps. 24, 43).

Dupa ce psalmistul infatiseaza aceasta dorinta de a fi ascultata rugaciunea sa si a fi indreptat pe caile placute lui Dumnezeu, continua cu cereri din viata obisnuita ll cerand de pilda izbavirea de vrajmasi: „Vezi pe vrajmasii mei ca s-au inmultit si cu ura nedreapta m-au urat! Pazeste sufletul meu si ma izbaveste, ca sa nu ma rusinez” (Ps. 24, 20-21).

Ajutorul lui Dumnezeu este cu insistenta cerut, caci altfel vrajmasii vor birui si va ramine de rusine: „Sa nu se bucure de mine vrajmasii mei. Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele” (Ps. 37, 16, 21-22).

Psalmistul indrazneste sa ceara chiar pierderea vrajmasilor sai: „Sa vie moartea peste ei si sa se coboare in iad de vii” (Ps. 54, 16).

Uneori rugaciunea se extinde asupra tuturor neamurilor pentru care psalmistul cere pedepsirea: „Ia aminte sa cercetezi toate neamurile; de toti cei ce lucreaza faradelegea sa nu Te milostivesti” (Ps. 58, 6).

Sunt dispretuiti de psalmist necredinciosii si cei rai, care se impotrivesc poruncilor si sfaturilor lui Dumnezeu pentru care se roaga sa fie judecati dupa faptele lor. „Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roata, ca trestia in fata vantului. Sa se rusineze si sa se tulbure in veacul veacului si sa fie infruntati.” (Ps. 82, 12, 13, 16).

Psalmistul David cere sa fie miluit nu numai pentru binele sau, ci mai ales ca prin ajutorul lui Dumnezeu cu care ar putea birui pe vrajmasi sa constituie acest fapt un semn pentru popor, ca sa sporeasca in credinta.

„Dumnezeule, calcatorii de lege s-au ridicat asupra mea si adunarea celor tari a cautat sufletul meu si nu Te-au pus pe Tine inaintea lor. Dar Tu, Doamne, cauta spre mine si ma miluieste, da taria Ta slugii Tale. Fa cu mine semn spre bine, ca sa vada cei ce ma urasc si sa se rusineze, ca Tu, Doamne, mi-ai ajutat si m-ai mangaiat” (Ps. 85, 13-16).

Mai mult, insa, ca orice, psalmistul constient ca este supus greselii, cere de la Dumnezeu iertarea pacatelor. Sugestiv in acest sens este psalmul 50 unde psalmistul isi recunoaste pacatul grav savarsit, dar este increzator in bunatatea lui Dumnezeu: Caci imi cunosc faradelegea si pacatul meu este pururea inaintea mea. Dar Tu care cunosti adevarul, arata-mi tainele intelepciunii Tale. Stropeste-ma cu isop si ma voi curati. Spala-ma si mai vartos decat zapada ma voi albi, Intoarce-Ti fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le”.

In clipe de grea incercare, cand necazurile pentru pacate i-au coplesit sufletul, psalmistul cere usurare simtindu-se istovit de suferinta. Ridicarea din adancul necazurilor este ceruta si cu scopul de a se invrednici din nou de posibilitatea de a-L preamari pe Dumnezeu: „S-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea s-a apropiat de iad. Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, lasat intre cei morti. Dar, oare se vor cunoaste intru intuneric minunile Tale si dreptatea Ta in pamant uitat? Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu si intorci fata Ta de la mine?” (Ps. 87, 3, 4, 13, 15).

El stie ca iertarea pacatelor poate fi adusa numai de o cainta sincera. De aceea, infatiseaza inaintea lui Dumnezeu cainta Sa si staruie sa nu fie trecut cu vederea, pentru ca se intoarce cu deplina nadejde si cu smerenie: „Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma, sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamiia inaintea Ta. Caci catre Tine, Doamne, Doamne, am ridicat ochii mei, spre Tine am nadajduit sa nu iei sufletul meu” (Ps. 140, 1, 2, 8 ). „Strigat-am catre Tine Doamne, zis-am: Tu esti nadejdea mea, partea mea esti in pamantul celor vii. Ia aminte la rugaciunea mea ca m-am smerit foarte” (Ps. 141, 5).

Pentru,ca pocainta sa fie eficienta, psalmistul solicita ca insusi Dumnezeu sa-i vina in ajutor, oprindu-l de la rau: „Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele” (Ps. 140, 3-4).

Anunțuri

~ de Petre pe Februarie 17, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: