Cine este părintele Psaltirii, adică a cărţii psalmilor (3)

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

King DavidDavid însă, cel de acest fel şi atât de mare (ca să nu lungesc cuvântul povestind cu de-amănuntul toate vitejiile lui), mai întâi fu defăimat de către tatăl său, lesei (că acela luă aminte la singură trupeasca micşorare a lui David ce se arăta), şi fu aruncat spre a fi păstor de oi, şi păstor nu deplin, ci nedeplin, şi mai mic. urmând în urma oilor celor fătătoare, care lucru este al păstorilor celor mai mici.

Şi tatăl său, jos, aşa defăima pe David, iar Dumnezeu de sus îl înfia pe el, şi ca pe un fiu de împărat îl gătea, să se înveţe mai întâi la necuvântătoarele vite păstorească, adică împărăteasca ştiinţă, pe care şi urma să o dobândească asupra oamenilor, şi [prin urmare] mai înainte îl iscusea să privegheze, să se lupte, să se primejduiască pentru turmă, să se lupte împotriva leilor, a urşilor şi a furilor, sa sufere foame, sete şi căldură, şi uneori el să meargă înaintea oilor, şi să le povăţuiască spre păşunea de verdeaţă, şi spre umbrirea de copaci, şi spre izvoare, pe ape şi râuri, iar alteori să le urmeze şi să le întoarcă înapoi, şi să le adune, când cu toiagul, când cu glasul, când cu cântări şi când cu fluierul, şi alteori să le veselească, iar alteori să le înspăimânteze, alteori să le păzească sănătoase şi alteori să vindece pe cele bolnave, şi toate acestea le urma nu numai ca să se arate turma prea-grasă, ci şi prea-înmulţită.

Şi ce trebuie a zice multe? Nu după multă trecere de vreme, vine proorocul Samuil, care urma să ungă pe David împărat la casa lui lesei, caută pe acela ce urma să se ungă, iese ceata cea multă şi bună şi strălucită a celorlalţi fii ai lui lesei ca să pună asupra lor cornul ungerii, dar Dumnezeu îi trece şi îi leapădă pe dânşii, precum şi lesei lepăda pe David, drept aceea a fost silit însuşi tatăl să aducă şi pe David, defăimătorul pe cel defăimat, deci este adus în mijloc, şi îndată este uns împărat şi Prooroc de Proorocul, cu cornul ungerii şi cu ungerea Duhului Sfânt; acestea însă au fost preînchipuiri ale Mântuitorului Hristos, care S-a uns mai pe urmă de la Dumnezeu împărat după omenire.

Şi ce a urmat după acestea? Război mare s-a deschis, şi cumplit, al celor de alt neam asupra neamului israilitenesc, care s-a înfricoşat cu totul, şi lucrurile stăteau, după parimie, pe simceaua briciului, atât în privinţa lui Saul, cât şi a tot neamul evreilor. Vine însă de faţă şi David, izbăvitorul şi Proorocul, ostaşul şi împăratul, iarăşi se defăima, iarăşi se dă în lături, dar iarăşi întrece pe fraţii săi cu îndelungă-răbdarea, iar pe Saul, cu răspunderea, pe Goliat, cu bărbăţia, şi pe toţi împreună – pe cei mai-nainte de el, şi pe cei din vremea sa, şi pe cei din urma sa -îi covârşeşte cu lupta cea mai presus de fire ce a făcut-o asupra uriaşului Goliat, şi [adică] unul singur mântuieşte pe toţi, arătându-se pentru toţi, şi în loc de toţi, şi mai mult decât toţi.

Apoi ce urmează? Se sfătuieşte David cu Saul, şi împreună bat război, şi împreună cu el biruieşte pe vrăjmaşi, iar mai ales însuşi plineşte lipsurile lui Saul, şi biruieşte pe vrăjmaşii cei simţiţi cu armele, biruieşte însă şi pe vrăjmaşul cel gândit, adică pe demonul ce năduşea pe Saul, cu dulcea cântare a Duhului Sfânt; se încununează, se binecuvântează de către toţi, şi mai mult decât toţi se face cântare şi laudă în gura femeilor. A bătut Saul cu miile, şi David cu zecile de mii (I împ. 18: 7). Pentru aceasta iarăşi se zavistuieşte de către Saul, se goneşte, fuge, se ascunde, se înconjoară de dânsul; însă înconjoară pe cel ce l-a înconjurat, şi nu apucă îndemânatica vreme spre a junghia pe Saul, nici nu voieşte uciderea aceluia ca să dobândească contenirea goanei şi a războiului celui asupra sa, nici izbândeşte asupra vrăjmaşului său, ci mai ales ajută pe Saul, cel ce-l gonea, mai mult temându-se nu ca să păţească ceva rău de la Saul, ci ca el să nu lucreze ceva rău asupra lui Saul, atât de bine a unit pe aceste două potrivnice, blândeţea şi bărbăţia, încât se vedea bărbăţia mai mare decât blândeţea sa, şi blândeţea lui iarăşi mai mare decât bărbăţia lui.

~ de Petre pe Februarie 10, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: