Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 102, 1-5

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003


Psalmul lui David.

Se pare că Psalmul acesta e următor celui mai dinainte, avînd aceeaşi pricină. Că întru acela, tînguind primejdiile din Babilon, Îl rugau pe Dumnezeu să le dăruiască întoarcerea; iar aici, dobîndind cele cerute, laudă pe Făcătorul de bine. Iar eu socotesc că tuturor oamenilor li se potriveşte cîntarea aceasta de laudă, fiindcă au fost izbăviţi de o mai amară robie şi învredniciţi de o mai mare slobozenie. Iar înţelegerea graiurilor va arăta că mai vîrtos pricina aceasta e mai adevărată decît cea dintîi.

1Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul şi, toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfînt al Lui!

david_1Cei ce se află cu bună cunoştinţă şi cu mulţumită către dumnezeieştile daruri se deşteaptă către cîntarea de laudă, răsplătindu-I Făcătorului de bine cu cele după putere; şi pururea este cu putinţă a-L lăuda şi a purta neuitate întru pomenire facerile de bine. Aceştia curăţă „toate cele din lăuntru” şi tot gîndul îl pornesc spre dumnezeiasca laudă. Că „cele din lăuntru” a numit gîndurile, şi aducerile aminte şi toate mişcările sufletului.

2 Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui!

Sufletul se învaţă iarăşi pe sine a se deştepta, şi a goni norul uitării şi a înnoi pomenirea facerilor de bine, căci, în loc de „răsplătiri”, Simmah a zis: „faceri de bine.” Apoi, le povesteşte pe acestea cu de-amănuntul:

3 Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

Că Acesta ţi-a dăruit lăsarea păcatelor tale, Acesta ţi-a hărăzit vindecarea patimilor tale. Pe acestea le-a dobîndit slăbănogul, că a auzit deodată: „Lasă-ţi-se păcatele tale, şi ridică-ţi patul tău şi te du în casa ta!” Aşa a dobîndit lăsarea păcatelor muierea cea păcătoasă; aşa, tîlharul; aşa, vameşii; aşa, toţi cei ce au crezut.

4 pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta;

Pe cei duşi în Babilon i-a slobozit de robie, dar nu i-a izbăvit de viaţa cea stricăcioasă, iar nouă ne-a dăruit nădejdile învierii, şi ne-a dat arvuna Duhului şi ne-a îmbrăcat cu haina nestricăciunii.

pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;

„Cu darul sînteţi mîntuiţi – după cum zice dumnezeiescul Apostol – şi acest lucru nu de la noi: al lui Dumnezeu este darul, ca să nu se fălească cineva.” Şi iarăşi: „Hristos Iisus a venit în lume ca să-i mîntuiască pe păcătoşi, dintru care cel dintîi sînt eu, şi pentru aceasta m-a miluit, ca întru mine întîi să-Şi arate Hristos Iisus toată îndelunga-răbdare a Sa, spre închipuirea celor ce vor vrea să creadă întru Dînsul întru viaţa cea veşnică.” Deci a darului şi a iubirii de oameni este cununa. Aşa strigă şi dumnezeiescul Isaia de către faţa miresei: „Să se bucure sufletul meu de Domnul, că m-a îmbrăcat în haina mîntuirii şi m-a înfăşurat cu veşmîntul veseliei, ca unui mire mi-a pus mie coroană şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.” Şi, după puţine: „Şi vei fi cunună a frumuseţii în mîna Domnului, şi coroana împărăţiei în mîna Dumnezeului tău.” Şi acestea toate sînt zestre şi daruri ale mirelui, că mireasa a adus numai credinţa[1].

5 pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta.

Bine a adăugat pe acest „de bunătăţi”, fiindcă este şi poftă mincinoasă, pe care dumnezeiasca Lege o opreşte, iar poftele cele bune Stăpînul le împlineşte, că zice: „Cereţi, şi se va da vouă; căutaţi, şi veţi afla; bateţi, şi se va deschide vouă! Că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută va afla şi celui ce bate i se va deschide.” Şi: „Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toate cu prisosinţă se vor adăuga vouă.”

Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

Stăpînul ne-a dăruit această înnoire prin Preasfîntul Botez şi, răzuind bătrîneţele păcatului, ne-a făcut iarăşi tineri. Împreună-glăsuiesc cu acestea şi cele zise de Dumnezeu prin Isaia Proorocul: „Iar cei ce Mă aşteaptă pe Mine vor înnoi vîrtutea lor, înaripa-se-vor ca vulturii.” Că – de vreme ce, zidindu-ne, am primit dumnezeieştile şi împărăteştile însuşiri, pe care apoi le-am înnegrit şi le-am stricat cu meşteşugirile de tot felul ale păcatului – proorocescul cuvînt ne făgăduieşte cîştigarea împărăţiei de a doua oară. Că vulturul este pasăre împărătească şi lui îi este încredinţată împărăţia zburătoarelor. Ne învaţă pe noi încă şi chipul dumnezeiescului belşug


[1] „Mirele” şi „mireasa”: Hristos şi sufletul omului.

Anunțuri

~ de Petre pe Februarie 3, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: