Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 104, 22-45

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

moiseicoana122 ca să înveţe pe boierii lui ca pe sine-şi, şi pe cei bătrîni ai lui să-i înţelepţească.

Că, după ce s-a făcut vestit împăratului prin tîlcuirea viselor şi a luat stăpînirea, povăţuia pe ceilalţi spre cunoştinţa de Dumnezeu, sfătuindu-i nu numai cu cuvintele, ci şi cu lucrul trăgîndu-i spre aceeaşi bună-credinţă.

23 Şi a intrat Israil în Egipt, şi Iacov a nemernicit în pămîntul lui Ham.

Aceasta – zice – a fost pricina de s-a pogorît Patriarhul Iacov în Egipt. Iar „pămînt al lui Ham” numeşte Egiptul, fiindcă Mesrem a fost al doilea fiu al lui Ham, că zice: „Ham a născut pe Hus întîi-născut şi pe Mesrem fratele lui.” Iar dumnezeiasca Scriptură numeşte „Hus” Etiopia, şi „Misrem” Egiptul. Iar „Iacov” şi „Israil” îl numesc pe acelaşi: primul nume l-a dobîndit de la părinţi, iar pe celălalt i l-a pus Dumnezeu, arătînd prin numire dumnezeiasca arătare făcută lui.

24 Şi a crescut pe norodul Său foarte şi l-a întărit pe el mai mult decît pe vrăjmaşii lui.

Aceasta ne învaţă şi istoria Ieşirii. Că – zice – cu cît îi necăjeau pe dînşii Egiptenii, cu atît se făceau mai mulţi şi îi înmulţea pe dînşii pămîntul.

25 Întors-a inima lor, ca să urască pe norodul Lui,

Nu prefăcînd El socoteala Egiptenilor, ci dînd loc stăpînirii de sine-şi şi neoprind vrăjmăşiile, dar arătîndu-i pe cei vrăjmăşiţi mai înalţi decît cei ce îi vrăjmăşeau.

ca să viclenească întru robii Lui.

Uneori, Egiptenii le-au rînduit moaşelor să omoare partea bărbătească a Evreilor, iar alteori au poruncit să-i arunce pe aceştia în rîu, dar şi aşa neamul a scăpat de măiestriile morţii.

26 Trimis-a pe Moisi, robul Său, şi pe Aaron, pe care l-a ales Lui-Şi.

27 Pus-a întru dînşii cuvintele semnelor Sale şi ale minunilor Sale în pămîntul lui Ham.

Că, punîndu-i înainte pe dînşii slujitori şi diaconi ai slobozeniei celor de o seminţie, le-a dat în mîini puterea facerilor de minuni.

28 Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărît cuvintele Lui.

Că fericiţii slujitori nu grăiau-împotrivă dumnezeieştilor porunci, ci lucrau cele poruncite, şi Moisi a adus asupra lor (a Egiptenilor) noaptea cea prea-lungă de trei zile. Iar mai vîrtos şi decît noaptea era mai înnegurat întunericul, că noaptea, măcar de ar fi şi fără lună, dar se amestecă cu strălucirea stelelor, iar întunericul acela dumnezeiasca Scriptură îl numeşte „pipăit”.[1]

29 Întors-a apele lor în sînge şi a omorît peştii lor.

Că nu a prefăcut numai vopseala apelor, ci şi însuşi felul gustului lor, cît toate neamurile de peşti au pierit.[2]

30 Scos-a pămîntul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.

Că, de vreme ce Egiptenii i-au aruncat pe pruncii Evreilor în rîu, a schimbat apa rîului în sînge, mustrînd şi pedepsind uciderea făcută întru dînsul, şi a făcut a izvorî de acolo broaşte, care se tîrau asemenea pruncilor ucişi, şi năvăleau asupra caselor lor şi ajungeau pînă la înseşi cămările împăratului şi intrau.[3]

31 Zis-a, şi au venit muşte cîineşti şi viespi întru toate hotarele lor.

Că lucrurile au urmat cuvintelor zise: şi îndată – Dumnezeu poruncind, iar Moisi doar grăind – muştele cele cîineşti şi viespile umpleau pămîntul, netrecînd peste hotarele egipteneşti, nici aducînd vătămare asupra altor oameni, ci aducînd certarea asupra împotrivitorilor lui Dumnezeu.[4] Că asta însemnează acest „în toate hotarele lor”, în loc de: Era cu putinţă a vedea că nici un lucru ca acesta nu se făcea afară de hotarele Egiptenilor.

32 Pus-a în ploile lor grindină, foc de tot arzînd în pămîntul lor.

33 Şi a bătut viile lor şi smochinii lor, şi a sfărîmat tot lemnul hotarului lor.

Pentru că norii au schimbat obişnuitele lor chinuiri de naşteri, şi în loc de ploi au născut grindină şi trăsnete; şi împreună cu grindina se aduceau şi cădeau săgeţi. Şi firi împotrivnice una alteia, apă şi foc, una pe alta nu vătăma: că nici focul nu topea apa cea îngheţată a grindinei, nici apa nu stingea văpaia, ci, lepădînd fireasca luptă, împreună-glăsuită şi unită aduceau pedeapsa asupra Egiptenilor şi mustrau fierimea acelora, că, oameni fiind, nu se cucerniceau de fire, ci amar îi sileau să robească pe cei de o fire cu dînşii. Şi pentru aceasta viile, şi smochinii lor şi celelalte neamuri de saduri se stricau cu totul de dînsele.[5]

34 Zis-a, şi a venit lăcustă şi omidă cărora nu era număr,

35 şi au mîncat de tot toată iarba în pămîntul lor şi au mîncat tot rodul pămîntului lor.

Prin grindină şi prin foc, a stricat pomii, iar cu lăcustele şi cu omidele – bălţile, livezile, ţarinile, că nu numai rodul, ci şi iarba lor au cheltuit-o.[6]

36 Şi a bătut pe tot cel întîi-născut în pămîntul lor, pîrga a toată osteneala lor.

Rana aceasta a adus-o mai pe urmă asupra Egiptenilor, după care aceia i-au silit pe Iudei să iasă, că toată casa se umpluse de plîngeri şi de tînguiri după ce toţi cei întîi-născuţi au primit moarte grabnică.[7] Pentru că a adus rana asupra celor mai doriţi, cu mai amare chinuiri împungînd pe cei ce se aflau fără de durere şi de simţire către ranele mai dinainte.

37 Şi i-a scos pe dînşii cu argint şi cu aur,

Că, de vreme ce Egiptenii nu le dădeau voie Evreilor a-şi lua averile, lîngă acestea ei au luat şi bogăţia Egiptenilor, luînd aurul şi argintul ca pe oarecare plată pentru acea cumplită robie.[8] Că Dumnezeu nu a poruncit să se facă acest lucru cu nedreptate, ci pedepsindu-i pe asupritori şi mîngîindu-i pe cei asupriţi.

şi nu era întru seminţiile lor bolnav.

Pentru că nu erau ispitiţi şi supăraţi de rănile şi bătăile aduse asupra Egiptenilor.

38 Veselitu-s-a Egiptul întru ieşirea lor, căci căzuse frica lor peste dînşii.

Şi aşa s-au înfricoşat cu feluritele pedepse, încît au socotit slobozenia Evreilor drept facere de bine a lor.

39 Întins-a nor spre acoperire lor, şi foc ca să lumineze lor noaptea.

Pentru că, ziua, norul acesta se făcea lor cort şi oprea supărarea razelor soarelui, iar noaptea, făcîndu-se lor în chipul focului, le dăruia trebuinţa luminii.

40 Cerut-au, şi au venit cîrstei[9], şi cu pîine cerească i-a săturat pe dînşii.

Că, de vreme ce au poftit cărnuri, le-a dat lor vînat de păsări; şi, avînd trebuinţă de pîini, din cer le-a dat lor pe acestea, nu ploaie dăruind prin nori, ci însăşi hrana.

41 Desfăcut-a piatra, şi au curs ape, şi au curs rîuri în locurile cele fără de ape.

Iar setea lor a vindecat-o cu prea-slăvite naşteri şi izbucniri ale pietrei, că a poruncit să izvorască rîuri în pămînt fără de apă şi lipsit de umezeală. Iar „rîuri” numeşte izvoarele apelor ce au izbucnit din piatră.

42 Că Şi-a adus aminte de cuvîntul cel sfînt al Său, cel către Avraam robul Său.

43 Şi a scos pe norodul Său întru bucurie, şi pe cei aleşi ai Săi întru veselie.

Şi i-a împărtăşit pe dînşii de toate acestea împlinindu-Şi făgăduinţele făcute către Avraam.

44 Şi le-a dat lor ţările neamurilor, şi ostenelile noroadelor le-au moştenit,

Nu numai că i-a slobozit din robia Egiptenilor, ci le-a dăruit lor şi pămîntul Hanaaneilor şi i-a arătat stăpîni ai ostenelilor străine, muncindu-i pe aceia cu dreptate şi totodată adeverind ale Sale făgăduinţe. Iar cum că nu i-a scos cu nedreptate pe locuitorii dinainte ai Palestinei ne învaţă prin cele legiuite Iudeilor, poruncindu-le să fugă de urmarea petrecerii acelora. Încă şi cînd face făgăduinţele către Avraam ne învaţă pentru ce nu-i dă lui stăpînirea pămîntului aceluia îndată, ci îl lasă multă vreme să nemernicească, zicînd: „Încă nu s-au împlinit păcatele Amoreilor pînă acum”, în loc de: Încă nu au îndrăznit pînă acum să lucreze cele vrednice de pieirea cea de tot, şi nu este cu dreptate a aduce pedeapsa asupra lor, nici a scoate hotărîrea pedepsei mai-naintea cunoştinţei păcatului celui mare, ci a aştepta sfîrşitul lucrurilor. Că folosesc măsură, şi cîrmuiesc cumpănă şi la Mine nu este nimic necumpănit; pentru aceasta aştept înconjurare de patru sute de ani. Aşa, şi pe aceia i-a scos, şi acestora le-a dat făgăduinţele.

45 ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui să o caute.

Şi le-a dat lor pămîntul făgăduit dîndu-le Lege şi poruncindu-le a vieţui după dînsa.


[1] „Atunci, a zis Domnul către Moisi: Întinde mîna ta spre cer şi se va face întuneric în pămîntul Egiptului, încît să-l pipăi cu mîna. Şi şi-a întins Moisi mîna sa spre cer şi s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pămîntul Egiptului, de nu se vedea om cu om, şi nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israil a fost lumină peste tot în locuinţele lor” (Ieşirea, 10:21-22).

[2] Vezi Ieşirea 7:19-21.

[3] Vezi Ieşirea 8:1-7.

[4] Vezi Ieşirea 8:16-24.

[5] Vezi Ieşirea 9:18-25.

[6] Vezi Ieşirea 10:4-15.

[7] Vezi Ieşirea, capitolele 11, 12.

[8] Vezi Ieşirea, 12:35-36.

[9] soi de pasăre picioroangă

~ de Petre pe Noiembrie 23, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: