Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 104, 1-22

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

TÎLCUIREA PSALMULUI 104

Aliluia.

iosif_icoanaŞi Psalmul acesta porunceşte a lăuda pe Dumnezeul tuturor, lucru arătat şi de scrierea-deasupra, căci acest „aliluia” se tălmăceşte „lăudaţi pe Domnul”. Şi pomeneşte făgăduinţele făcute de Dumnezeu către Patriarhi şi bunătăţile dăruite de Dînsul, pentru ei, strănepoţilor lor, că pomenirea tuturor acestora ar fi putut să-i zădărască şi să-i ascută spre rîvna faptei bune a strămoşilor pe cei ce au dobîndit atîtea faceri de bine. Şi totodată arată norodului cel nou[1] că nu fără dreptate a golit de a Sa purtare de grijă acel norod nemulţumitor[2]: că – de vreme ce erau norod al lui Dumnezeu şi dobîndeau vădit dumnezeiasca purtare de grijă, iar mai pe urmă s-au făcut cu totul pustii de aceasta – prin Psalmul pus înainte arată cu cîte şi în ce fel le-a făcut bine lor, şi în ce chip s-au făcut nemulţumitori ei către acelea, ca toţi să poată învăţa dreptatea hotărîrii scoase şi aduse asupra acelora şi, văzînd osîndele pentru nemulţumire, să nu călătorească pe aceeaşi cale cu ei, ci să umble pe cea dreaptă.

1. Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi numele Lui,

Iar pe acest „chemaţi”, Simmah l-a zis: „propovăduiţi”. Şi cuvîntul porunceşte să aducă cîntarea de laudă şi de mulţumire şi să povestească dumnezeieştile faceri de bine.

vestiţi întru neamuri lucrurile Lui!

Arătat şi luminat este că neguţătoreşte nu numai folosul Iudeilor, ci şi al tuturor neamurilor.

2 Cîntaţi-I Lui şi-L lăudaţi pe Dînsul, povestiţi toate minunile Lui!

Răsplătiţi-I Lui cu laude şi cu cîntări de viersuire şi învăţaţi minunile făcute de Dînsul pe cei ce nu le ştiu.

3 Lăudaţi-vă întru numele cel sfînt al Lui,

Iar în loc de „lăudaţi-vă”, Achila a pus: „făliţi-vă”. Şi cuvîntul porunceşte să cugete mare nu pentru bogăţie, nu pentru tărie, nu pentru stăpînire, ci întru cunoştinţa şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Aceasta a poruncit-o şi dumnezeiescul Apostol: „Că cel ce se făleşte în Domnul fălească-se!” Acestea sfătuieşte şi preaînţeleapta Ana: „Să nu se fălească cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se fălească cel puternic întru puterea sa şi să nu se fălească cel bogat întru bogăţia sa, ci întru aceasta fălească-se cel ce se făleşte: întru a înţelege, şi a cunoaşte pe Domnul şi întru a face judecată şi dreptate pe pămînt.” [3]

veselească-se inima celor ce caută pe Domnul!

Pentru că veselia este rod al nădejdii spre Dumnezeu.

4 Căutaţi pe Domnul şi întăriţi-vă,

Şi, învăţîndu-i cum se cade a face acest lucru, a adăugat:

căutaţi faţa Lui totdeauna!

Că nu o dată sau de două ori, ci toată viaţa se cuvine a căuta ajutorul cel de sus, cîştigînd folosul, că cei ce caută aşa vor fi neluptaţi şi nebiruiţi. Aceasta a făgăduit şi Domnul, legiuind: „Cereţi, şi se va da vouă; căutaţi, şi veţi afla; bateţi, şi se va deschide vouă. Că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută va afla şi celui ce bate i se va deschide.”

5 Aduceţi-vă aminte de minunile Lui pe care le-a făcut, de semnele Lui şi de judecăţile gurii Lui.

Nu daţi uitării negrăitele faceri de bine pe care le-a săvîrşit Stăpînul, împodobindu-le cu dreaptă judecată. Căci „judecăţi” a numit aici minunile făcute cu dreptate de Dumnezeu: că, de vreme ce povesteşte pentru cele făcute în Egipt, mai-nainte învaţă dreptatea pedepsei Egiptenilor.

6 Sămînţa lui Avraam – robii lui, fiii lui Iacov – aleşii Lui.

Pe aceiaşi îi numeşte cu amîndouă numele, fiindcă unii au fost strămoşi, iar ceilalţi – fii. Iar „aleşi” i-a numit ca pe cei ce s-au chemat „norod al lui Dumnezeu” mai mult decît toate neamurile. Şi a arătat aceasta şi prin cele adăugate:

7 El este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pămîntul – judecăţile Lui.

Că pe aceştia i-a numit „norod al Său” Cel ce este Dumnezeu şi Domn al tuturor şi stăpîneşte toată lumea.

8 Adusu-Şi-a aminte în veac de aşezămîntul Său, de cuvîntul ce a poruncit întru o mie de neamuri,

Prin acestea ne învaţă îndelungarea şi statornicia făgăduinţelor făcute către Avraam, căci cuvîntul nu este covîrşitor[4], după cum au socotit oarecari, ci adevărat şi dumnezeiesc. Şi Dumnezeul tuturor S-a făgăduit că întru sămînţa lui Avraam se vor blagoslovi toate neamurile, iar sămînţa lui după trup este Stăpînul Hristos, Care are stăpînirea veşnică şi împărăţia nepieritoare. Aceasta arată încă şi pomenirea celor „o mie de neamuri”, căci cuvîntul nu însemnează număr de ani, ci îndelungarea şi veşnicia.

9 pe care l-a aşezat lui Avraam, şi de jurămîntul Său lui Isaac.

10 Şi l-a pus pe el lui Iacov spre poruncă, şi lui Israil spre aşezămînt veşnic,

Şi dumnezeiescul Moisi a pomenit jurămintele acestea, că a zis – zice – Dumnezeu către Avraam: „Asupra Mea Însumi M-am jurat că, blagoslovind, te voi blagoslovi cu adevărat; şi, înmulţind, voi înmulţi sămînţa ta ca stelele cerului cu mulţimea. Şi se vor blagoslovi întru sămînţa ta toate seminţiile pămîntului.” Şi aduce aminte acest jurămînt lui Isaac, iar cu Iacov întăreşte tocmelile şi le împlineşte: prin Moisi slobozindu-i pe strănepoţii acelora din robia Egiptenilor, prin Iisus Navi dîndu-le pămîntul făgăduit lor, iar prin Stăpînul Hristos încheind sfîrşitul făgăduinţei.

11 zicînd: Ţie voi da pămîntul Hanaan, funia moştenirii voastre.

„Funie” a numit stăpînia pămîntului, pentru că osebirea celor ce au moşie este ca să supuie pămîntul sub măsură.

12 Cînd erau ei la număr puţini, împuţinaţi şi nemernici întru dînsul,

Şi acestea – zice – s-au făgăduit părinţilor noştri, ce erau puţini şi foarte lesne de numărat. Şi prin aceasta arată puterea Celui ce S-a făgăduit: că, deşi erau aşa de puţini, a putut să le dea stăpînirea unui pămînt atît de mare.

13 şi au trecut din neam în neam şi de la o împărăţie la alt norod,

Că Patriarhii petreceau nemernicind şi nu erau întemeiaţi şi statorniciţi nici într-un loc, ci uneori aici, iar alteori acolo îşi mutau corturile.

14 n-a lăsat om să le facă lor strîmbătate.

I-a arătat mai înalţi decît cei ce se ispiteau să le facă strîmbătate.

Şi a certat pentru dînşii împăraţi:

15 Nu vă atingeţi de unşii Mei şi întru Proorocii Mei nu vicleniţi!

Aşa, l-a certat cu mari certări pe Faraon şi l-a înfricoşat pentru Sarra[5], muierea lui Avraam; aşa, l-a îngrozit noaptea pe Avimeleh, zicînd: „Iată, tu mori pentru Sarra, muierea lui Avraam, şi aceasta este însoţită cu bărbatul!”; aşa, l-a arătat cinstit pe Isaac celor ce atunci locuiau Palestina; aşa, lui Laban, cel ce îngrozea să-l ucidă pe ginerele său, i-a zis: „Vezi să nu grăieşti cuvinte aspre şi grele asupra robului Meu Iacov!” Iar „unşi” îi numeşte pe dînşii nu ca pe nişte unşi cu untdelemn, ci ca pe nişte aleşi. Iar „Prooroc” l-a numit pe Avraam Însuşi Dumnezeu, că a zis: „Dă înapoi muierea omului, că Prooroc este, şi se va ruga pentru tine şi te vei mîntui.”

16 Şi a chemat foamete pe pămînt,

Păcatul trage asupră-i certarea, certarea mustră viaţa cea fierească, iar mustrarea lucrează schimbarea vieţii. Drept aceea, pentru viaţa cea fără de lege a oamenilor de atunci, a adus asupră-le foamete, dar cu toate acestea S-a grijit şi aşa de robii Săi.[6]

toată întărirea pîinii a sfărîmat-o.

În loc de: A făcut să se rărească toată roada ce putea să hrănească, nu numai grîul: ci şi orzul, şi seminţele şi celelalte cu care trăiesc oamenii.

17 Trimis-a înaintea lor om, rob s-a vîndut Iosif.

De o dată le-a arătat pe amîndouă împreună: şi răutatea fraţilor, şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Că nu El i-a silit pe dînşii să-şi vîndă fratele, ci după năravul lor cel rău s-a făcut pogorămînt, iar El, folosindu-l pe acesta spre trebuinţă, l-a arătat împărat pe rob, şi neamului lor a iconomisit pogorîrea în Egipt. Căci se cădea ca cei ce aveau să fie norod al lui Dumnezeu să ajungă străluciţi şi slăviţi prin minunile făcute pentru dînşii, fiindcă purtarea de grijă făcută cu dînşii Îl propovăduia pe Dumnezeul lor şi îi strălucea cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu pe cei ce auzeau.

18 Smerit-a în obezi picioarele lui, prin fier a trecut sufletul lui.

Că, după clevetirea de prea-curvie, a locuit în temniţă, şi îndată au pus împrejurul lui legături de fier. Însă Simmah a zis acest stih aşa: „către fier a trecut sufletul lui”, în loc de: Pînă la junghiere s-a primejduit.

19 Pînă ce a venit cuvîntul Lui, cuvîntul Domnului l-a înfocat pe el.

Şi a pătimit toate acestea lămurindu-se ca aurul, nu ca lămurirea faptei bune a lui Iosif să o ştie Dumnezeul tuturor, Cel ce le cunoaşte pe toate mai-nainte de facerea lor, ci ca să arate celorlalţi oameni filosofia aceluia şi să-l pună înainte drept întîi chip şi asemănare a adevărului[7].

20 Trimis-a împăratul, şi l-a slobozit pe el boierul norodului şi l-a lăsat pe el.

21 Pusu-l-a pe el domn peste casa lui şi boier peste toată avuţia lui,

Şi, arătînd folosul cel din iconomie, a adăugat:

22 ca să înveţe pe boierii lui ca pe sine-şi, şi pe cei bătrîni ai lui să-i înţelepţească.

Că, după ce s-a făcut vestit împăratului prin tîlcuirea viselor şi a luat stăpînirea, povăţuia pe ceilalţi spre cunoştinţa de Dumnezeu, sfătuindu-i nu numai cu cuvintele, ci şi cu lucrul trăgîndu-i spre aceeaşi bună-credinţă.


[1] al Creştinilor

[2] al Iudeilor

[3] Bucata e din Cîntarea Anei, din Prima carte a Împăraţilor, 2:19.

[4] „Exagerat”, cum ne franţuzim noi.

[5] Am mai zis, Sarra a fost răpită de două ori: în Egipt de Faraon, şi în Gherara de Avimeleh.

[6] E vorba de acea foamete de şapte ani din pricina căreia au călătorit în Egipt fraţii lui Iosif, iar mai apoi s-a strămutat acolo tot Israilul (vezi Facerea, capitolul 41 şi următoarele.

[7] Care este Mîntuitorul Hristos.

Anunțuri

~ de Petre pe Noiembrie 14, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: