Sf. Nicolae Velimirovici – Predica la Psalmul 44,1-2

Proloagele de la Ohrida

sf. Nicolae Velimirovici

Editura Egumenita


Predică
Despre inima şi limba de Dumnezeu insuflate

Cuvînt bun izbucni inima mea; grăi-voi cîntarea mea împăratului. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit (Psalmul 44: 1-2).

imagine_proloage_vol2Iată aici insuflarea Duhului lui Dumnezeu! Prorocul voieşte să grăiască de Hristos Domnul iar inima lui se revarsă de putere şi înţelepciune. De aceea prorocul nu zice: „Inima mea a rostit cuvinte bune”, ci el zice Cuvînt bun izbucni inima mea. Este ca şi cînd inima lui s-ar revăsa din preaplinul bucuriei în afară, ca torentul de apă bogată şi cristalină ce vine şi se revarsă din adîncul unei fîntîni. Torentul de apă în adîncul pămîntului trebuie să treacă printr-o strîmtime, de aceea cînd ajunge la suprafţaă el ţîşneşte într-un şuvoi de nestăpînit.

Astfel este şi inima prorocului care voieşte să grăiască despre Domnul Hristos.

Astfel este şi puterea harului închisă în inima omului. Dacă ea nu izbucneşte în afară prin cuvinte minunate sau dacă nu se arată prin minuni mari, atunci ea străluceşte înlăuntrul inimii şi lucrează tainic minuni de acolo.

Dar cînd totuşi se manifestă în afară prin cuvinte, atunci limba prorocului se face ca o trestie, ca o trestie de scriitor ce scrie iscusit.

Un astfel de om nu se chinuie ca să îşi caute cuvintele care să îi formuleze gîndurile, nici se chinuie ca să dea o înfăţişare mai frumoasă gândurilor lui prin intermediul cuvintelor, ci însuşi harul revarsă afară din el gînduri şi cuvinte adevărate, fără chin, pe care limba le rosteşte ca şi cînd le-ar fi ştiut dintotdeauna.

Dar oare de unde vine o asemenea putere în om?

Ea vine de la Duhul Sfint al lui Dumnezeu.

Dar ce face ca să fiinţeze o asemenea putere? Prorocul voieşte să grăiască împăratului despre sine: Grăi-voi cîntarea mea împăratului. Faptele şi cuvintele sînt aici unul şi acelaşi lucru, aşa cum se întîmplă adesea în Sfintele Scripturi.

Cînd Duhul grăieşte, atunci pe cele grăite El tot atunci le şi lucrează; iar cînd lucrează, lucrarea Lui este în acelaşi timp cuvînt.

Cel mai puternic grai este graiul faptelor.

Prorocul de la Hristos Domnul ia, şi lui Hristos Domnul îi dăruieşte. El grăieşte entuziast de dragostea Mîntuitorului pentru lume; el grăieşte din inimă ce arde de focul rîvnei dragostei dumnezeieşti.

Din depărtarea timpului, Prorocul Îl vede pre Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar inima lui saltă de bucurie precum a ostenitului călător de noapte care vede în sfîrşit zorii luminoşi revărsîndu-se la răsărit.

O Stăpîne Doamne Duhule Sfinte, nu ne lipsi pre noi de Harul Tău cel preaputernic şi sfînt, ci cu el ne curăţeşte pre noi de toată întinăciunea, şi ne învredniceşte împărăţiei Domnului nostru Hristos,

Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

In traducerea românească mai nouă: Cuvînt bun a răspuns… (Noul Testament cu Psalmii, Bucureşti: Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune al B.O.R., 1982). în Biblia de la Bucureşti: Izbucni inima mea cuvînt bun, zic eu, faptele mele împăratului. Limba mea, trestia scriitorului, curînd scriitoare. De aceea limba prorocului este curînd scriitoare.

~ de Petre pe Noiembrie 6, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: