Sf. Nicolae Velimirovici – Predica la Psalmul 41,2

Proloagele de la Ohrida

sf. Nicolae Velimirovici

Editura Egumenita



Predică

Despre însetarea sufletului după Dumnezeu

Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul Cel viu; cînd voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? (Psalmul 41:2).

Atunci cînd în inima omului nu arde decît o scînteie mică de iubire către Dumnezeu, omul trebuie să aibă grijă să nu o stingă, ci dimpotrivă, să aibă grijă de ea şi să o facă să ardă cît mai tare, şi atunci va vedea în viaţa lui minuni.

Atunci acea mică scînteie se aprinde ca o torţă ce arde strălucit cu o lumină nevăzută, dar a cărei căldură şi lumină sînt mari, şi ajung pînă departe, în lumina acestei iubiri către Dumnezeu, omul îşi simte viaţa lui în lume ca pe o vieţuire întru întuneric; iar de la căldura iubirii lui către Dumnezeu, el simte pentru Dumnezeu o nepotolită sete, setea de a fi mai aproape de El, şi de a Îl vedea pe El.

David, iubitorul de Dumnezeu, compară această sete cu setea cerbului care aleargă la izvoarele apelor, însetat-a sufletul meu de Dumnezeul Cel viu.

Oare nu vedem cît de infirme sînt toate cele din jurul nostru? Oare nu vedem cît de repede se veştejesc şi pier ele? Iată noi vrem să prindem umbre, şi iată, îmbrăţişăm cadavre.

Noi plătim astăzi scump împuţiciunea de mîine, noi cumpărăm cu aur şi cu argint, adesea chiar cu preţul cinstei şi conştiinţei noastre, şi adesea chiar cu preţul vieţii – greaua duhoare a împuţiciunii de mîine.

Aceasta nu este iubire, ci animalică poftă.

Sufletul mare va căuta totdeauna ceva cu adevărat demn de iubire, ceva şi pe cineva care stricăciunii să nu poată fi supus, nici putreziciunii, nici împuţiciunii, nici grelei duhori a trupurilor trecătoare.

De aceea a apăsat Prorocul David, iubitorul de Dumnezeu, pe cuvîntul Dumnezeu, zicînd: Dumnezeul Cel viu. Căci cine, cu adevărat, are puterea şi abundenţa veşnică a vieţii, afară de Dumnezeu? Dumnezeu a dăruit îngerilor şi sfinţilor Lui putere şi viaţă: dar a Lui este puterea şi viaţa lor, şi de la El.

Cînd voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? Vedem aici dorul nestins al omului după dragostea adevărată a lui Dumnezeu.

Ruşinaţi trebuie să fie toţi aceia care spun că cred în Dumnezeu, şi Îl iubesc pe Dumnezeu, dar simplul gînd al morţii lor trupeşti şi al părăsirii acestei lumi îi umple de groază şi de spaimă!

O Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce eşti Puterea şi Viaţa, Izvorul sfinţeniei, tăriei şi vieţii, luminează-ne pre noi şi ne încălzeşte cu dragostea cea către Tine,

Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

~ de Petre pe Noiembrie 1, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: