Sfantul Ambrozie al Milanului – Talcuirea Psalmului 50,1-2

PSB 52, „Scrieri, partea I”

Sfântul Ambrozie al Milanului,

EIBMBOR, Bucureşti, 2007

41. Dar acum David însuşi să-şi susţină apărarea. Căci el a scris psalmul al 50-lea, punând accentul pe această istorie la care face aluzie. Şi dat fiind că în psalmii care urmează el relatează întâm­plările care au avut loc mai înainte şi care ne preocupă şi pe noi, trădarea de pildă a lui Doeg Idumeul[1], la care se referă titlul psal­mului 51, şl cea a zifeilor[2], care este conţinută în titlul psalmului al 53-lea, el a aşezat, deci, înainte de povestirea acestor fapte, pe cea din istoria noastră de faţă, cu toate că ea pare a fi ulterioară.

Căci Doeg (I Regi 21,7) şi zifeii (1 Regi, 23, 19) au trădat înainte ca proorocul David să fi preluat regalitatea, pentru că fugind din calea lui Saul, el rătăcea încă în pribegie, din retragere în retragere. Însă Beerşeba o ocupa mai înainte de a fi ajuns domn.

42. Dar pentru ce ordinea psalmilor nu corespunde cu ordinea întâmplărilor?

Pentru că el n-a urmărit atât concordanta acestor două povestiri, cât mai ales ordinea tainică a întâmplărilor. Şi tocmai de aceea a voit Domnul ca ele să corespundă cu numărul iertărilor din acest pa­saj(Luca 7,41). Numărul 50 este, prin urmare, numărul iertărilor despre care însuşi Domnul ne învaţă în Evanghelie, zicând: „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari iar celălalt, cu cinci­zeci. Dar neavând el cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult?”.

În lege noi vedem ce înseamnă numărul „jubiliar”, anul ce se serbează din cincizeci în cincizeci de ani, când datoriile sunt iertate, când se afirmă libertatea evreilor, când bunurile sunt înapoiate (Lev 25, 10-11).

Este şi numărul pe care îl cinstim în mod alegoric, după pati­mile Domnului: datoria tuturor greşalelor noastre ne este iertată, zapisul sau sentinţa rostită împotriva noastră este anulată, noi sun­tem liberi în tot locul, prin harul Duhului Sfânt, care coboară peste noi.

În timpul pogorârii Duhului Sfânt, posturile încetează, se zice: „Preamărire lui Dumnezeu”, se cântă Aliluia.

Apoi, cincizeci de drahme de argint este suma pe care o primeşte tatăl fecioarei care, nefiind logodită, a fost constrânsă de a fi luată cu forţa, ca apoi fecioara să devină soţia acelui bărbat (Deut. 22, 28-29). Acest număr are clarul de a schimba păcatul în har. Ce frumos lucru că din acel ceas psalmul acesta ne învaţă în ce chip să ne pocăim[3]!

43.     „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a făcut maica mea”[4].

Cine dintre noi, chiar dacă îşi mărturiseşte greşeala sa, cugetă că el trebuie să se oprească pe cât mai repede după prima sa greşeală, înainte ca ea să se repete? Care este omul care nu o repetă de două sau de trei ori?

Dar iată câte stihuri închină marele prooroc căinţei pentru pă­catul său; nu numai un singur stih, care n-ar putea cuprinde [deplin] mărturisirea greşelii sale. El a adunat, totodată, şi strigătul nelegiuirii şi nedreptăţii sale împreună cu greşelile şi cu păcatele. Şi, cum se întâmplă de obicei, este spre binele oricui a cere mare îndurare; dar ce zic mare îndurare? O mulţime de iertări. Care este păcatul care n-ar putea fi spălat cu un astfel de plâns, care greşeală nu s-ar curaţi printr-o astfel de rugăminte?

În rugăciunea sa, David cere pentru un singur păcat o mulţime de iertări, pe când noi pentru mai multe păcate abia dacă socotim că-i destul dacă ne rugăm o singură dată ca Dumnezeu să ne acorde îndurare.

Mai mult, noi citim: „cu putere mare şi cu braţ înalt a scos Dum­nezeu poporul Său din ţara Egiptului” când acela a trecut Marea Roşie, ceea ce a fost o preînchipuire a Botezului. Or, dacă acea „putere mare” slujeşte ca preînchipuire pentru taine cu atât mai mult marea îndurare se manifesta în realitatea ei.

Este deci drept să se ceară de multe ori iertare, acolo unde sunt şi o mulţime de păcate.


[1]Doeg Idumeul figurează în titlul psalmului 51.

[2]Zifeii figurează în fruntea psalmului 53: „au venit zifeii”.

[3]E vorba de Psalmul 50, un psalm de pocăinţă.

[4]Psalmul 50, 1-6. Psalmul 50 este cel mai popular psalm. El este  nelipsit de la serviciile religioase. A fost scris în urma convorbirii lui David cu proorocul Natan.

~ de Petre pe Octombrie 17, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: