Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 123

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003

TÎLCUIREA PSALMULUI 123

Cîntarea treptelor.

După întoarcerea din Babilon, îngreunîndu-se de slobozenia Iudeilor, toţi vecinii au pornit război de obşte asupra lor şi, adunînd neamuri barbare, s-au ostăşit împreună asupra lor, nădăjduind că le vor stinge de tot şi însăşi pomenirea. Ci iarăşi le-a ajutat Dumnezeul tuturor robilor Săi, şi i-au biruit pe toţi războinicii. Şi zic acestea cei mai mulţi din Prooroci: şi Ioil, şi Iezechil, şi Miheia, şi Zaharia şi mulţi alţii afară de aceştia. Acestea mai-nainte le vesteşte aici şi Fericitul David.

1 De n-ar fi fost Domnul întru noi – zică dar Israil! –

2 de n-ar fi fost Domnul întru noi cînd s-au ridicat oamenii asupra noastră,

3 negreşit de vii ne-ar fi înghiţit ei pe noi

Nu puterii voastre – zice – să scrieţi şi să socotiţi biruinţa, că Dumnezeu S-a făcut dăruitor al acesteia… Deci, dănţuind, spuneţi unii către alţii: De nu am fi dobîndit dumnezeiescul ajutor cînd au năpădit asupra noastră atîţia neprieteni, nici de îngropare nu ne-am fi învrednicit, ci am fi fost înghiţiţi de dînşii de vii, ca de nişte fiare.

cînd s-a iuţit mînia Lui[1] asupra noastră.

Prin acestea a arătat zavistia şi vrăjmăşia neamurilor vecine, căci crăpau văzînd slobozenia Iudeilor.

4 Negreşit apa ne-ar fi înecat pe noi,

5 pîrîu ar fi trecut sufletul nostru, negreşit ar fi trecut sufletul nostru apa cea nesuferită.

Pe toate le-a zis prin asemănare, că – de vreme ce a zis: „negreşit de vii ne-ar fi înghiţit pe noi” – acum arată covîrşimea mulţimii, care năpădea ca un pîrîu şi nădăjduia a-i acoperi pe toţi. Şi prea-potrivit a pus închipuirea pîrîului: că – precum pîrîul, adunîndu-se din multe ploi, se face mai repede – aşa şi cei ce au năpădit atunci asupra Ierusalimului s-au adunat din multe şi felurite de neamuri, dar s-au biruit şi s-au risipit cu dumnezeiasca hotărîre. Că aceasta ne învaţă Proorocul:

6 Bine este cuvîntat Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vînarea dinţilor lor.

Deodată a arătat împreună şi cruzimea acelora, şi ajutorarea lui Dumnezeu, că pe „dinţi” i-a pus arătînd cruzimea acelora.

7 Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit de cursa vînătorilor,

Cu bună cunoştinţă şi mulţumire mărturisesc a loru-şi neputinţă, asemănîndu-se pe sine-şi cu pasărea, şi totodată propovăduiesc puterea lui Dumnezeu. Şi arată tăria războinicilor, că pe aceia îi numesc „vînători”, învăţîndu-ne şi chipul mîntuirii:

cursa s-a sfărîmat, şi noi ne-am izbăvit.

Că nu am dobîndit numai mîntuirea, ci am văzut şi pieirea vrăjmaşilor.

8 Ajutorul nostru este întru numele Domnului, Celui ce a făcut cerul şi pămîntul.

Pentru aceasta, defăimăm toată puterea omenească, avîndu-L ajutător pe Făcătorul cerului şi al pămîntului, a Căruia şi numirea ne ajunge nouă spre mîntuire.


[1] Pentru păgînătatea Iudeilor, căci uitaseră Legea cu desăvîrşire şi toţi îşi luaseră femei din neamuri, trăind asemeni neamurilor (vezi de pildă în Prima carte a lui Ezdra, capitolele 9,10).

~ de Petre pe Octombrie 16, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: