Psalmii mesianici – Psalmul 2,6-9

„Hristos in Vechiul Testament”

Prof. dr. Nicolae Neaga

Editura Renaşterea,

Cluj-Napoca, 2007

2. Naşterea Domnului (2, 6-9)

Ideea versetelor 1, 2, 3 află  continuare în cele următoare şi culminează în versetele 6-9. Iată textul:

„Eu am pus pe regele meu peste Sion, muntele cel sfânt, a zis Domnul: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi te-am născut, cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenire si stăpânirea ta marginile pământului. Cu toiag de fier îi vei zdrobi, ca vasul olarului îi vei sparge”.

Subiectul frazelor din aceste trei versete este Dumnezeu, care vesteşte aşezarea regelui Mesia în Sion. Sionul este o culme în centrul oraşului Ierusalim. Aici era locul numit Moria, unde a jertfit Avraam, acolo se afla cetatea lui David şi apoi templul lui Solomon. Prin zidirea templului Sionul devine centrul religios, loc sfânt. Sionul, adică Ierusalimul va deveni capitala împărăţiei viitoare. Şeful împărăţiei spirituale va fi regele instituit cu voia lui Dumnezeu. Între Dumnezeu şi rege există raporturi dintre părinte şi fiu. Cuvântul „astăzi” este sinonim cu etern, veşnic, căci la Dumnezeu nu se aplică noţiunea de timp. Timpul este limitat, are un început şi sfârşit şi dacă Fiul ar fi născut în timp, ar fi lipsit de viaţă veşnică. Naşterea în timp se aplică numai la cea după trup, dar ca fiu al lui Dumnezeu. Regele s-a născut din veci, cum precizează Sfântul Pavel: „Hristos ieşi şi azi acelaşi în veci” (Evr. 13,8; Rm 1,4).

„Fiu dumnezeiesc” se numeşte în Vechiul Testament poporul ales (I 4, 22; Dt 14,1; Os 11,1). Adopţiunea aceasta s-a accceptat în urma rolului spiritual ce-l avea Israel în lume. „Copii ai lui Dumnezeu” se mai numesc oamenii virtuoşi (Fc. 6,2), iar în epoca creştină sfinţii sunt mădulare din trupul lui Hristos.

Expresiile „eu… te-am născut” indică divinitatea pruncului regal. Pentru întărirea acestei afirmaţii Teodoret se referă la Ps. 110,3 („mai înainte de luceafăr te-am născut”).

„Marginile pământului” nu sunt graniţele Palestinei, cum interpretează unii. Dacă ar fi vorba despre hotarele Palestinei, s-ar determina mai de aproape expresia, cum face de exemplu Zaharia 9,10, care, prin marginile pământului înţelege litoralul Mării Mediterane din faţa Palestinei. Hiperbola „marginile pământului” cuprinde între uscatul de pe globul terestru.

„Toiagul de fier”, adică mâna tare, se îndreaptă împotriva păcătoşilor, cum interpretează Sfântul Vasile.

Anunțuri

~ de Petre pe Octombrie 14, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: