Psalmii in Cantarile Ortodoxiei – „Fericit bărbatul…”

Sursa: Ziarul Lumina

„Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor, Aliluia. Că ştie Domnul calea drepţilor şi calea necredincioşilor va pieri, Aliluia. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur, Aliluia. Fericiţi toţi care nădăjduiesc spre Dânsul, Aliluia. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, Aliluia. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta, Aliluia.” (Psalmul 1)

Cea dintâi menţiune a cunoscutei şi mult îndrăgitei cântari „Fericit bărbatul…” o găsim în relatarea a doi călugări, Ioan Moshul şi Sofronie (viitorul patriarh al Ierusalimului), de pe la anul 600. Aceştia, vizitându-l pe stareţul Nil al Mănăstirii din Sinai, vor asista la slujba unei Vecernii de sâmbătă seara, pe care ei o vor descrie ulterior. Această slujbă cuprindea, printre altele, şi psalmul I („Fericit bărbatul…”). Ceea ce este foarte important în această relatare este faptul că rânduiala monahală a stareţului Nil nu cuprindea în sine nimic din creaţiile imnografice ale timpului, care erau însă foarte apreciate la Ierusalim. Se înţelege, aşadar, din descrierea celor doi monahi, că stareţul Nil nu cânta nimic din rânduiala slujbei Vecerniei de sâmbătă seara. Acest aspect este fundamental în ceea ce priveşte locul pe care-l va ocupa cântarea „Fericit bărbatul…” în cadrul slujbei Vecerniei, în sensul că o vom întâlni mereu în această rânduială de slujbă. Dacă analizăm atent structura actuală a acestei cântări, vom constata că ea nu mai păstrează forma originală – biblică -, amintită şi în rânduiala stareţului Nil, ci una complexă, încadrată de refrenul „Aliluia”. Subliniem faptul că nu se poate vorbi astăzi de o formă de cult originală şi intactă în acelaşi timp, care să se fi impus pretutindeni. Rânduielile actuale ale cultului Bisericii noastre sunt rezultatul unei sinteze care va dura secole şi care va îngemăna diverse tradiţii şi rituri locale. De exemplu, cântarea „Fericit bărbatul…” este de provenienţă monastică, după cum rezultă din relatarea celor doi monahi amintiţi mai sus, însă forma ei actuală ne duce cu gândul la ceea ce liturgiştii vor numi „Asmatiki Akolouthia”, adică Slujba Cântată de la Constantinopol. „Aliluia” este de fapt titlul primelor două antifoane (Ps I şi II) ale aşa-zisei „Psaltiri de Constantinopol”.

~ de Petre pe Octombrie 14, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: