Psalmii in Cantarile Ortodoxiei – Anixandarele

Sursa: Ziarul Lumina

„Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate. Iar întorcându-Ţi faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi; şi în ţărâna lor se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi; şi vei înnoi faţa pământului. Fie mărirea Domnului în veac; veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. (…) Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul; soarele şi-a cunoscut apusul său; pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut. Aliluia” (Stihuri alese din Psalmul 103)


Psalmii, în cultul ortodox, formează o parte integrantă a serviciului divin, fiind prezenţi aproape în toate slujbele bisericeşti. La început, mai toţi psalmii folosiţi în cult erau cântaţi. Astăzi, cei întrebuinţaţi la serviciile divine mai mult se citesc. Psalmul 103, care va fi consacrat ca psalm specific al slujbei de seară, va intra în rânduiala Vecerniei relativ târziu. El ne vorbeşte atât despre frumuseţea şi minunăţiile firii, aşa cum se înfăţişa ea atunci când ieşise din mâna Ziditorului, cât şi despre providenţa sau purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de făpturile Sale. Cel care îl va introduce în slujba Vecerniei va fi Sfântul Teodor Studitul († 826). Istoria Psamului 103, de la introducerea lui în cadrul Vecerniei şi până astăzi este puţin cunoscută. Menţionăm că, în anumite circumstanţe, partea finală a acestui psalm, adică de la mijlocul versetului 28, se cântă. Acestă parte finală cântată a psalmului 103 poartă numele de Anixandare, de la cuvântul grecesc „Anoixandária”. Denumirea acesta provine de la cuvântul grecesc „ano?xandos”, cu care începe cântarea. Catavasierul (cartea bisericească de cult, care cuprinde cântările Învierii, pe cele opt glasuri), subliniază: „Când se face Priveghere (slujbă de toată noaptea), după rânduiala din mănăstiri, partea din psalmul 103, începând de la: «Deschizând Tu mâna Ta…», se cântă pe glasul al optulea”. Este firesc să ne întrebăm despre care rânduială şi despre ce mănăstiri este vorba? Această indicaţie se referă în special la rânduiala Mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, care a pătruns şi la noi. Tipicul athonit, mult mai precis, specifică faptul că Anixandarele se cântă numai la Privegherile Praznicelor împărăteşti, la cele ale Sfinţilor cântându-se numai „Fericit bărbatul”. De ce ar trebui considerat, în acest caz, Tipicul athonit ca normativ este limpede: dintre toate tipicele ce au ajuns până la noi, cel athonit mai păstrează încă anumite indicaţii tipiconale de provenienţă studită.

Anunțuri

~ de Petre pe Octombrie 10, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: