Sf. Ioan Gura de Aur – Tâlcuire la Psalmul 140 (2)

Omilie la Psalmul 140 – Despre rugaciune

Trad.: Ierom. Prof. Policarp Chitulescu

Sursa: www.crestinortodox.ro

Sa aplicam aceleasi legi si gurii si limbii noastre, sa le pastram curate de toate ticalosiile si le vom putea face astfel sa slujeasca rugaciunii. Cuiva care are un vas de aur nu-i va conveni sa-l foloseasca la lucruri murdare, din cauza materiei pretioase din care e facut vasul. Ori, gura noastra este de mii de ori mai pretioasa decat aurul si perlele: cat de mult trebuie deci sa ne pazim de a intina cu vorbe necurate si necuviincioase sau cu blesteme ori injuraturi. Nu pe un altar de aur sau de bronz va aduceti tamaia ci pe un jertfelnic cu mult mai de pret, intr-un templu duhovnicesc; pe de o parte e o materie neinsufletita, in timp ce Dumnezeu iti locuieste in suflet caci toti suntem madulare ale lui Iisus Hristos. „Pune, Doamne paza gurii mele”. Psalmistul tocmai I-a cerut lui Dumnezeu sa binevoiasca sa-i asculte rugaciunea, sa-i fie ingaduitor; bagati de seama care este intaia lui dorinta si primul scop al rugaciunilor lui umilite. Nu spune da-mi bogatie sau slava de la oameni nici da sa-mi birui dusmanii. Nu se coboara la nici unul dintre lucrurile si onorurile pamantesti ci ii cere lui Dumnezeu numai daruri vrednice de el. Cum adica? imi spuneti, nu-I putem cere bunuri pamantesti? O putem face dar cu masura, dupa exemplul lui Iacov care zicea: „Numai sa-mi dea Domnul paine ca sa ma hraneasca si o haina ca sa ma acopere” (Fc. XXVIII; 20)

Astfel ne porunceste si Domnul Hristos sa ne rugam: „painea noastra cea de toate zilele da-ne-o astazi” (Mt. VI; 11) dar dupa ce am cerut mai intai bunurile ceresti. La fel face si profetul zicandu-I Domnului: „Pune straja gurii mele”. Vedeti cata prevedere? Cata intelepciune? Si care este primul lucru pentru care se roaga? A inceput cu virtutea cea mai importanta, cu ceea ce poate sa fie – fara o puternica trezvie – cauza tuturor nenorocirilor si sa devina, dimpotriva – pentru un suflet treaz, izvorul tuturor bunatatilor. Cu adevarat, neinfranarea limbii aduce nenumarate necazuri dupa cum vorba cu masura este sursa a mii de bunuri. La fel e cu totul zadarnic sa ai o casa, un oras, ziduri de aparare, usi, deschizaturi daca nu ai in acelasi timp si pazitori care sa stie cand trebuie sa deschida si cand trebuie sa inchida. Asa si cu limba si cu gura, nu sunt de nici un folos daca ele nu sunt conduse de ratiune careia Dumnezeu i-a incredintat grija de a le deschide si de a le inchide cu toata paza, cu toata atentia posibila si care stie ca sunt cuvintele pe care trebuie sa le lase sa iasa si cele pe care trebuie sa le opreasca. Sabia a facut mai putine victime decat limba. Domnul Hristos ne mai spune: „Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om ci ceea ce iese pe gura, aceea spurca pe om” (Mt. XV; 11). In alta carte citim: „Si cuvintelor tale fa jug si cumpana, si gurii tale fa-i usa si incuietoare” (Int. lui Isus Srah XXVIII; 28). Dar cum Psalmistul stie ca punerea in fapta a acestui indemn e anevoioasa, el se roaga si-I cere lui Dumnezeu ajutorul. Un autor inspirat pare sa faca o aluzie la aceasta problema zicand: O, „de-ar pune cineva paza gurii mele si peste buzele mele pecete nestricata” (Int. lui Isus Sirah XXII; 30)

Avem si noi partea noastra la aceasta si tocmai de aceea cuvintele lui ne sunt ca o povata „Puneti … usa gurii mele si zavoare” dar el ne face de asemenea sa cerem ajutorul lui Dumnezeu daca dorim ca ostenelile noastre sa fie incununate de succes. Sa punem asadar, straja gurii noastre neincetat, careia ratiunea noastra sa-i fie cheie, nu ca s-o tina mereu incuiata ci pentru a o deschide numai cand e de trebuinta. Uneori tacerea e mai de folos decat cuvintele; dar uneori vorbitul e de preferat tacerii; e ceea ce-l facea pe acest rege sa spuna: „Vreme este sa taci si vreme este sa graiesti”. (Ecl. III; 7) Daca gura ar trebui sa fie deschisa intr-una, n-ar mai fi fost nevoie sa i se puna porti; si daca ea ar fi trebuit sa ramana mereu inchisa ce nevoie era sa i se puna paza? La ce bun sa pazesti ceea ce ramane inchis? Daca deci a fost inzestrata si cu porti si cu paza, este pentru ca noi sa facem fiecare lucru la timpul potrivit. De altfel Sfanta Scriptura zice: „Cuvintelor Tale fa rug si cumpana”. (Intelepciunea lui Isus Sirah XXVIII; 28)

Vedeti cata prevedere cere pentru ca noi nu numai sa rostim decat cuvinte potrivite ci si pentru a le cantari cu o grija foarte mare si cu o deosebit de mare atentie. Suntem atat de grijulii in a cantari aurul care e o materie pieritoare, dar de cata grija e nevoie ca sa ne masuram vorbele astfel incat ele sa nu fie nici de prisos si nici sa lipseasca? Tocmai de aceea acelasi autor ne spune: „Nu opri cuvantul in vreme de mantuire”. (Int.lui Isus Sirah IV; 25) Am vazut cand trebuie sa vorbim iar cand trebuie sa tacem ne arata in alt loc: „Daca stii, raspunde aproapelui tau, iar de nu, pune-ti mana peste gura”. (Intelepciunea lui Isus Sirah V; 14) Si mai departe: „Cel care inmulteste cuvintele se va face urat tuturor” (Ibid. XX; 8), si iarasi: „mai bun e omul care-si ascunde nebunia sa decat omul care-si ascunde intelepciunea sa.” (Ibid. XX; 32) Ai auzit vreun cuvant impotriva aproapelui? Sa moara la tine; fii fara grija ca nu te va sparge; din pricina unui cuvant care trebuie tainuit, cel nebun se va chinui ca aceea care naste prunc. (Ibid. XIX; 10-11) Ne mai invata apoi cum trebuie sa vorbim: „Graieste tanarule cand ai nevoie; insa dupa ce de doua, trei ori te va intreba, strange-ti cuvantul; cu putine spune multe; fii ca unul care stie dar care tace (Ibid. XXXII; 8-9). Intr-adevar, e nevoie de cea mai mare atentie a duhului pentru a indruma cu siguranta puterea limbii, acest lucru il face pe acelasi autor sa spuna: „Uneori mustrarea nu e facuta la timp potrivit si cateodata cel care tace se dovedeste intelept. (Int. lui Isus Sirah XIX; 28).

Nu e de ajuns sa taci si sa nu vorbesti decat la momentul potrivit, ci trebuie sa vorbesti sub inspiratia harului: „Cuvantul vostru sa fie intotdeauna insotit de har, dres cu sarea intelepciunii, ca sa stiti cum trebuie sa-i raspundeti fiecaruia” (Colos. IV; 7)

Ganditi-va ca limba este organul cu care-I vorbim lui Dumnezeu si cu care-I aducem laude.[1]

Cu limba primim jertfa infricosatoare, credinciosii inteleg ceea ce spun. Ca atare, sa fie lipsita de orice acuzatie, de toata vorba jignitoare si necuviincioasa si de toata calomnia. Daca ne ataca vreun gand rau sa-l inabusim inauntrul sufletului nostru, sa nu-i ingaduim sa se manifeste afara prin cuvinte necuviincioase; daca invidia sau nerabdarea va insufla cuvinte manioase, uscati aceasta radacina, tineti usa inchisa si puneti-i o paza sigura. Nu lasati sa vi se nasca in inima planuri vinovate, dar daca au prins a se naste, inabusiti-le degrab si nimiciti-le pana la ultima lor samanta. Asa a stiut si Iov sa-si puna paza gurii si sa nu slobozeasca vreo vorba necugetata. El pastra mai tot timpul linistea si cand crezu de cuviinta sa-i raspunda femeii sale, cuvintele i-au fost pline de intelepciune. Intr-adevar, trebuie sa ne silim a nu vorbi decat atunci cand cuvintele sunt mai folositoare decat tacerea. Iata de ce Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne spune ca: „Oamenii vor da seama de orice cuvant pe care-l vor fi spus” (Matei XII; 36), iar Sfantul Apostol Pavel ne sfatuieste astfel: „din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau” (Efeseni IV; 29). Ori, ce mijloc de a veghea cu grija asupra acestei porti sau de a-i pune paza sigura, poate fi?

Ascultati un alt autor inspirat zicand: „Tot cuvantul tau sa fie despre Legea Celui Preainalt” (Intelepciunea lui Isus Sirah IX; 15). Daca va deprindeti a nu grai in desert, daca duhul vostru ca si gura se va inconjura neincetat de versete din Sfanta Scriptura ca de niste ziduri de aparare, veti avea o paza mai puternica decat otelul cel mai tare. De la gura pleaca drumuri ce duc la moarte, de exemplu cand ea rosteste obscenitati sau glume si atunci cand se deschide insuflata de slava desarta sau trufie. Exact acest lucru l-a facut fariseul care pentru ca nu si-a pazit gura a imprastiat la suprafata tot ce se afla inauntrul sau, la fel ca o casa care nu are deloc usi, el nu a putut sa-si pastreze comoara care era ascunsa in sufletul lui si dintr-o data se gasi in cea mai neagra saracie. Iata inca un altul al carui limbaj semet arunca in adancuri, e acela care spunea: „Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu” (Isaia XIV; 13). Cat despre iudei, cand s-au bucurat de nenorocirile aproapelui au meritat sa-si auda cuvintele: „Pentru ca ati zis: E bine, Israel a devenit ca si celelalte neamuri” (Mal. II; 17, III;15) cand au fost acoperiti de rusine pentru ca si-au aratat descurajarea si indignarea spunand: „Tot omul care savarseste raul e bun in ochii Domnului, iata pe acestia ii iubeste El”.

Deci, acum, socotim fericite neamurile straine care se ridica savarsind crima. Nu sunt toate acestea scrise in carte? Altii au fost victimele propriilor carteli. „Sa nu cartim deloc, spune Sfantul Apostol Pavel, precum au cartit unii din ei si au fost nimiciti de catre pierzatorul” (I Cor.X; 10). Si cand au cartit? Cand ii spuneau lui Moise: „Oare nu erau morminte in Egipt, de ce ne-ai adus sa murim in pustie? (Iesire XIV; 11). Altii au fost pedepsiti pentru ca s-au dedat la placeri vinovate: „… apoi au sezut ca sa manance si sa bea si pe urma s-au sculat ca sa joace” (Ies. XXII;6), altii din cauza cuvintelor jignitoare: „Oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda” (Matei V; 22) si, in cele din urma, altii in numar mult mai mare, si-au gasit sfarsitul ca urmare a altor pacate, roade ale neinfranarii limbii.[2]

Vreti acum pilde ale celor pentru care tacerea la timp nepotrivit le-a adus moartea? Va voi da: „Daca nu avertizezi poporul, el va muri in pacatul sau, dar iti voi cere sangele lui” (Iezech. III; 20).

Un altul va fi pedepsit pentru faptul de a fi vorbit fara discernamant si de a fi descoperit primului venit ceea ce i-a fost incredintat, impotriva oprelistii puse de Domnul: „Nu dati cele sfinte cainilor si nu aruncati margaritarele in fata porcilor” (Matei VII; 8). Un altul pentru bucuriile sale nebunesti: „Vai voua celor ce radeti, zice Domnul nostru, caci veti plange” (Lc. VI; 25)

Intelegeti, asadar, cum limba poate fi cauza mortii sau cum poate deveni o norma a vietii? Ati vazut cum l-a pierdut pe fariseu si cum l-a salvat pe vames? Ati vazut caderea acestui barbar plin de orgoliu? Ascultati acum cuvintele umile si cu masura ale dreptului: „Nu sunt decat pamant si cenusa” (Facere XVIII; 27). Ati observat condamnarea si caderea celui care se bucura de raul fratilor sai? Luati in seama rasplata omului care se impartaseste impreuna cu ei de suferinta lor: „Puneti un semn pe fruntea acelora care plang si gem”[3] (Iez. IX; 4). Iata de ce Sfantul Pavel ne indeamna: „Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang” (Romani XII; 15). Daca nu puteti nimic altceva, ne zice el, va fi o mare mangaiere pentru cei ce sufera, sa vada ca va impartasiti de durerea lor. Ati vazut bucuria nebuneasca condamnata la plangere, luati in seama mangaierea ce vine dupa lacrimi: „Fericiti cei ce plang, spune Mantuitorul, ca aceia se vor mangaia” (Mt. V; 5). Ati privit cartitorii pedepsiti? Iata cum inimile recunoscatoare au fost mantuite: „Binecuvantat esti Doamne si vrednic de lauda este numele Tau, pentru ca drept esti Tu in toate cate ne-ai facut” (Dan. III; 26-27) si un pic mai departe: „Si ai aratat adevarul judecatilor Tale prin tot ceea ce ai trimis asupra noastra” (Ibid. 28). Unii spuneau: „Tot omul care savarseste raul este placut Domnului” (Maleahi II; 17) altii din contra: „Ochiul Tau e curat si nu poate suferi raul” (Avacum I; 13)


[1] Curatia limbii noastre pentru primirea Trupului Domnului

[2] Tacerea la momente nepotrivite este vatamatoare

[3] Sa suferim impreuna cu cei ce sufera.

~ de Petre pe Septembrie 30, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: