Tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi la Psalmul 11, 1-4

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

PSALMUL 11

întru sfârşit, pentru a opta, psalm al lui David.

Suprascrierea ce o are Psalmul 10 – pentru a opta – o are şi psalmul de faţă, prin urmare vezi acolo tâlcuirea cu pricina, căci şi acesta prooroceşte pentru învierea lui Hristos şi pentru izbândirea creştinilor care sunt nedreptăţiţi. Că Domnul Şi-a primit sfârşitul vieţii Sale în lume prin moarte, şi a înviat în a opta zi, adică duminica, care, ca una ce este început al zilelor, se zice că este întâia, iar ca una ce urmează după a şaptea, adică după sâmbătă, se zice că este a opta, însă psalmul acesta nu se suprascrie, ci pentru a opta, ca şi cel al şaselea, deoarece nu învaţă ce este a opta, ci roagă pe Dumnezeu să vină ziua a opta, pentru ca să se facă izbândire [dreptate] oamenilor care sunt tiranizaţi de diavol şi robiţi idolatriei.

1. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios,

Adică drept este omul care păzeşte dreptatea în lucrările cele către oameni, iar cuvios este cel bine-cinstitor întru cele către Dumnezeu, iar sfânt este cel ce prin săvârşirea faptelor bune s-a împărtăşit de Dumnezeire. Aceste numiri se aseamănă cu o scară care suie către Dumnezeu pe oamenii care umblă printr-însa. însă am zis mai sus că Scripturile mai numesc drept şi pe cel ce a împlinit fapta cea bună [virtutea], însă cuvântul de faţă nu se îndreaptă către un drept ca acesta. Dar – fiindcă există unii care întru cele omeneşti urmează o oarecare dreptate, iar cuvioşii au lipsit, o dată pentru că mor, iar alta pentru că sunt prigoniţi de necuvioşi – Proorocul se roagă aici ca oamenii să scape de stăpânitorii răi, făcând această rugăminte şi cerere ca din partea acelora care urmau să primească mântuitoarea propovăduire a Evangheliei, căci, în vremea în care Domnul a venit şi S-a întrupat, lipseau mult mai mulţi cuvioşi.


că s-au împuţinat adevărurile de la fiii oamenilor.

„Cuvioşii, zice, au pierit cu totul, iar în oameni au rămas adevăruri puţine, întrucât oamenii de atunci spuneau minciuni în cele mari şi de frunte*, însă în lucrurile mici şi de nimic spuneau adevărul.”

2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său,

Lucruri zadarnice, adică amăgitoare şi mincinoase, a grăit fiecare, întrucât oamenii de atunci nu numai că amăgeau şi înşelau pe străini, dar şi pe cei ai lor şi pe prieteni, adică aproapele lor, şi nu prin loc, ci prin apropierea firii şi a alegerii.

buze viclene în inimă, şi în inimă au grăit rele.

David numeşte buze viclene pe oamenii cei vicleni, de la parte spre tot, căci omul viclean grăieşte cu inimă şi socotinţă îndoită cele rele şi vătămătoare, înăuntru având o socotinţă, iar în afară arătând alta.

3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene, limba cea plină de mândrie.

Nu de puţine ori Scriptura potriveşte graiurile rugătoare la timp viitor, precum face acum. De vreme ce David se roagă să se piardă desăvârşit vicleniile, asemenea fac şi cei ce se mândresc asupra celor mai mici, iar pentru sine zic oarecari cuvinte de mândrie. Deci David prooroceşte prin aceste cuvinte pierzarea celor vicleni şi mândri, arătând în continuare pe cei pe care i-a numit că au limbi pline de mândrie:

4. Pe cei ce au zis: limba noastră o vom mări,

„Dumnezeu va pierde, zice, pe cei ce au zis întru ei, adică pe cei ce cugetă că-şi vor găti limba lor spre a grăi cuvinte mari şi mândre.”

Anunțuri

~ de Petre pe Septembrie 21, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: