Psalmul 23, 1-3, Despre Invierea si Inaltarea Domnului

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa


PSALMUL 23

Psalm al Iui David, al uneia din sâmbete.


Acest psalm este al uneia din sâmbete, adică prooroceşte despre ziua duminicii întru care a înviat Domnul, că pe aceasta şi Evangheliştii au numit-o arătat una a sâmbetelor. însă psalmul acesta duce şi către sfârşit, şi pentru înălţarea Domnului.


1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui,


„Atunci, zice, s-a făcut parte a Domnului după apropiere tot pământul, cu toate cele ce le cuprinde, când Domnul sculându-Se din mormânt în ziua cea numită cu numele Domnului, S-a arătat ucenicilor Săi şi a zis: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ” (Mt. 28: 18). Că, din ziua aceea, pământul s-a făcut al Domnului, care pământ mai-nainte era stăpânit de demoni. Deci pretutindeni şi în toate părţile pământului, după ce propovăduirea Evangheliei a alergat până la marginile lumii, în locul capiştilor idoleşti s-au zidit toate lăcaşele lui Dumnezeu. Iar plinirea pământului sunt oamenii care-1 umplu pe acesta, iar partea celor care au crezut în Hristos a fost arătată de la tot neamul oamenilor, căci nu toţi oamenii s-au făcut ai Domnului; iar prin numele cuprinzător [universal] al pământului, a cuprins împreună şi ostroavele, căci şi acestea sunt pământ[1].


lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.


Aceasta zicere tălmăceşte pe cea de mai sus, căci zicând acolo pământ, acelaşi lucru îl zice şi aici: cei ce locuiesc în ea. Insă se înţelege şi într-alt fel: „Că deşi nu tot pământul şi toţi oamenii s-au făcut apropiaţi ai Domnului, totuşi, pe lângă creştinii care au crezut, s-a arătat că toţi s-au făcut apropiaţi ai lui Hristos, căci creştinii care au crezut s-au încredinţat desăvârşit că Hristos este Domn şi Făcător al tuturor oamenilor şi al pământului.


2. Acesta pe mări 1-a întemeiat pe el, şi pe râuri 1-a gătit pe el.


Trebuie să ştim că Marele Vasile, zicând că temelia pământului este singura poruncă stăpânească a lui Dumnezeu, şi nu apa sau altă stihie, voieşte ca prin această zicere psalmică să lămurească şi poziţia apei care s-a făcut la începutul zidirii făpturii. Deci zice arătătorul de cele cereşti că aceasta se află pe pământ ca atârnată, ţinându-se împreună, fără a curge într-o parte. Zice încă că aceasta s-a numit aici apă şi mări şi râuri din pricina marii mulţimi, căci şi Moise a numit-o adânc, din pricina adâncimii, după cum este scris: Şi întuneric era deasupra adâncului (Fac. l: 2). Iar Sfantul loan Gură de Aur dovedeşte prin această zicere că apa este sub pământ şi, prin urmare, pământul se află deasupra apei, ca pe o temelie, iar aceasta nu este de mirare, că Hristos, ca Dumnezeu-Cuvânt, a fost Cel care a întemeiat pământul dintru început: Că toate, zice, printr-însul s-au făcut (In. 1: 3)[2]. Apoi, David adaugă şi chipul întemeierii pământului cel minunat, adică cum Domnul 1-a întemeiat deasupra mărilor şi a râurilor, însă David nu zicea aceasta de obşte [dându-i o valoare universală], căci, de ar fi fost aşa, trebuia ca apa să fie mai jos decât pământul. Dar Moise a învăţat că pământul este mai jos decât apa, deci este vădit că David zice aceasta din parte: adică, deoarece în multe părţi ale pământului adânci şi prăpăstioase se află şi curg oarecari părţi de mare, pe care şi Moise le-a numit mări cu numele obştesc al mării [propriu-zise], căci zice că: …adunarea apelor a numit-o mări (Fac. 1: 10). Şi nu pentru că toată marea este sub pământ. Iar despre râuri ce să mai zicem? Că ele, afundându-se şi îngropându-se în pământ prin multe locuri, iarăşi izbucnesc deasupra pământului. Insă cu adevărat este lucru de mirare cum atâta greutate de pământ şi atâţia munţi mari şi dealuri, întărindu-se peste nişte părţi ca acestea de apă, nu se afundă, ci rămân întemeiate deasupra lor, ţinându-se împreună prin singură Pronia Făcătorului; iar l-a gătit zice în loc de „1-a împodobit”, ori „1-a întărit”.[3]


3. Cine se va sui în muntele Domnului? Sau cine va sta în locul cel sfânt al Lui?


Socotesc că David zice acest cuvânt referindu-se la preoţii cei sfinţiţi, arătând cum se cuvine să fie ei preoţi cu adevărat. Prin munte al Domnului să înţelegi orice locaş al Domnului, pentru înălţimea şi osebirea lui, iar, după altă tâlcuire, aceasta se zice deoarece un munte este înviforat din toate părţile de furtunile şi lovirile vrăjmaşilor credinţei. Iar prin loc sfânt să înţelegi Sfântul Altar şi Jertfelnicul din fiecare dumnezeiesc locaş. Şi vezi scumpătatea [acrivia] zicerii, că a zis se va sui, deoarece înaintea intrării fiecărui locaş dumnezeiesc se obişnuieşte a se face oarecari trepte, pentru ca prin acestea să se arate înălţarea de la pământ a bisericii. Unii înţeleg prin munte al Domnului înălţimea faptelor bune, pe care Hristos le-a poruncit prin Evanghelie să le lucrăm, iar loc sfânt, făgăduita împărăţie a cerurilor. Ori munte se mai înţelege şi altfel – înălţimea dreptelor dogme ale teologiei despre Hristos şi ale celor despre înomenirea Lui.[4].


[1] Iar altul zice că: „De vreme ce unii au zis că zidirea este nepricinuită şi pururi veşnică, iar alţii că este tăcută de un ziditor rău, iar alţii cum că a fost zidită de altul, iar acum este ţinută de cel rău, pentru aceasta zicând David că pământul şi plinirea lui sunt ale Domnului, şi deci nu numai singură ludeea a lepădat toată reaua socotinţă şi a arătat că tot pământ este şi acum şi dintru început al Domnului, şi nu doar pământul, ci şi plinirea acestuia, adică toate cele ce sunt pe pământ şi într-însul. Iar aceasta a zis-o din pricina socotinţelor elinilor, căci ei ziceau că vietăţile şi sadurile şi celelalte ce sunt pe pământ nu au fost zidite de unul singur, ci de mai mulţi. David pomeneşte cu deosebire de parte cea locuită, despărţind-o de celălalt pământ şi punând-o de-o parte. Deci pământul este al Domnului, iar oamenii, nici ai lor stăpâni fiind, deşi aud că al Domnului este pământul, socotesc că ei sunt cei ce stăpânesc pământul, [dar o fac] din multa lor deşertăciune [a cugetărilor]; de vreme dar ce pământul este al Domnului şi cele ce sunt într-însul, nici cel ce rămâne fără patrie şi avuţii nu trebuie să se întristeze, nici nesăţiosul şi mândrul să-şi înalţe sprânceana, ci să cunoască că pe cele străine le ţine (La Nichita)”. [Suntem străini pe pământ, nimic nu este propriu-zis al nostru, totul e dăruire de la Dumnezeu pentru noi, de la noi către Dumnezeu, de la [noi şi] Dumnezeu către oameni. Lipsurile pe care le întâmpinăm au o cauză pe care cei conştienţi de menirea lor dumnezeiască o cunosc, şi deci nu le sunt pricină de tristeţe, căci, în cele din urmă, totul e al Domnului. Acumularea de bogăţie în mod egoist a dus numai la vrajbă între oameni. Cine poate înţelege oare cele mai simple lucruri?]

[2] Aici se vede a fi o lipsă, care s-ar putea plini astfel: Lui îi era cu putinţă să întemeieze pământul cu porunca Sa,  fie deasupra apei, fie şi fără de apă, ca Unul ce este Atotputernic. Pentru că chiar de am presupune că apa este sub pământ, chiar şi aşa s-ar ţine de dumnezeiasca poruncă, şi este asemenea cu a zice că pământul nu se întemeiază pe nimic, după ceea ce este scris la Iov: Cel ce spânzuri pământul pe nimic (Iov 26: 7).

[3] Iar dumnezeiescul Chirii: „A înţeles prin râuri în mod alegoric pe Apostoli, care se revarsă prin râuri gândite în lumea cea de sub cer, şi cuvântul cel din cer şi din început îl aduc celor de pe pământ”. Alţii însă tâlcuiesc tot alegoric zicerea: prin lume (v. l) înţeleg Biserica, iar prin mări, fie colimvitrele [cristelniţele] cele de Botez, fie ispitele – ca unele ce sunt sărate – căci prin ispite a întărit Domnul Biserica; iar râuri – darurile cele dulci ale Sfântului Duh, iar pe Biserică a gătit-o şi a împodobit-o ca să primească pe Duhul cel Sfânt, de la Care, ca dintr-un izvor, curg darurile cele de multe feluri (La Nichita)”.

[4] La Teodorit, munte nu este numit cel al Sionului de pe pământ, ci pe cel ceresc, pe care 1-a arătat Fericitul Pavel: Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc (Evr. 22: 12).

Anunțuri

~ de Petre pe Iunie 7, 2008.

Un răspuns to “Psalmul 23, 1-3, Despre Invierea si Inaltarea Domnului”

  1. Reblogged this on lenalina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: