Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 138, 1-6

„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai

Proorocului Împărat David”

Fericitul Teodoret al Cirului

Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003



TÎLCUIREA PSALMULUI 138

Psalmul lui David.


Întru unele din pre-scrieri este adăugat: „al Zahariei, întru risipire.” Aceasta nu am aflat-o nici la Evreul, nici la Cei 70, nici la ceilalţi tălmăcitori, ci oarecare a făcut adăugarea deasupra-scrierii, înţelegînd Psalmul precum a voit.


Iar Psalmul are mai-nainte grăirea împăratului Iosia. Că, odrăslind din tată rău-credincios[1] şi fiind încă nepot al unui moş ca acesta[2] (adică rău-credincios), el a urît păgînătatea acelora, şi a călătorit prin toată fapta bună; şi, înfocîndu-se cu rîvnă dumnezeiască, i-a omorît pe toţi preoţii idolilor, iar pe cei ce îmbrăţişau buna-credinţă i-a învrednicit de toată căutarea şi cinstea. Pe acestea mai-nainte le zice Psalmul, şi proorocescul cuvînt îl aduce pe dînsul în mijloc rugîndu-se şi spăimîntîndu-se de mai-nainte cunoştinţa pentru dînsul.


1. Doamne, cercatu-m-ai, şi m-ai cunoscut.


Cercare a faptei bune nu este numai sărăcia şi mîhniciunea, ci şi împărăţia şi buna-norocire: că – precum întru cele de mîhniciune ne lămurim, dacă putem suferi cu vitejie cele de scîrbă ce ni se întîmplă – aşa şi întru bunele-norociri ne iscusim şi ne arătăm: că ori ne înălţăm împreună cu bunele-norociri, ori ajungem a cunoaşte firea acestora. Deci, încredinţîndu-se împărăţia Fericitului Iosia şi chivernisind-o el cu bună-credinţă, după cuviinţă a zis: „Doamne, cercatu-m-ai, şi m-ai cunoscut.”


2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea.


Pe toate – zice – le-a cunoscut cu de-amănuntul: pe care le lucram şezînd şi pe care le făceam sculîndu-mă – că prin „şedere” şi prin „sculare” a arătat toată viaţa. Şi graiurile acestea sînt ale sufletului curat şi ale ştiinţei sănătoase. Şi – de vreme ce a zis: „cercatu-m-ai, şi m-ai cunoscut” – ca să nu presupuna cineva că Dumnezeu cunoaşte cele făcute după sfîrşitul lucrurilor, a adăugat foarte potrivit:


3. Tu ai priceput gîndurile mele de departe.


Că – de demult, şi dintru început şi mai-nainte cu multe neamuri de plăsmuirea mea – nu numai că ai văzut mai-nainte faptele mele, ci ai şi cunoscut mai-nainte gîndurile ce aveau să fie.


Cărarea mea şi funia mea Tu ai iscodit-o


Iar Teodotion, aşa: „cărarea mea şi calea mea Tu ai iscodit-o.” „Cale” şi „cărare” numeşte faptele, iar „funie” – îndreptarea acestora, din metafora celor ce zidesc şi îndreaptă pereţii cu o sfoară. Ai cunoscut – zice – cu de-amănuntul faptele mele, şi nimic dintru ale mele nu s-a tăinuit de cunoştinţa Ta.


4. şi toate căile mele mai-nainte le-ai văzut, că nu este vicleşug pe limba mea.


Dumnezeul tuturor nu numai că le-a văzut mai-nainte, ci le-a şi spus mai-nainte prin Prooroci. Şi lui Ieroboam, ce jertfea şi aducea dumnezeiasca cinste junicilor, mai-nainte i-a vestit că se va scula fiul lui David, Iosia, şi va da morţii pe preoţii idolilor şi în acea capişte le va arde oasele de tot.


5 Iată, Doamne, Tu ai cunoscut toate cele de pe urmă şi cele de demult.


Prin înseşi lucrurile m-am învăţat că ai toată cunoştinţa, şi a celor făcute de demult, şi a celor nefăcute încă.


Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mîna Ta.


Căci cum este cu putinţă să se tăinuiască ceva dintru ale mele de Făcătorul meu, Care m-a închipuit pe mine în lăuntru, în pîntecele maicii mele, şi m-a învrednicit de toată purtarea de grijă? Iar acest „ai pus peste mine mîna Ta” se aseamănă cu: „Mîinile Tale m-au făcut şi m-au zidit”, însemnînd totodată şi purtarea de grijă de după zidire.


6.  Minunată s-a făcut cunoştinţa Ta dintru mine; întăritu-s-a, nu voi putea spre dînsa.


Dintru cele făcute către mine, am cunoscut puterea Ta, şi – voind a lăuda înţelepciunea Ta, dar nenimerind vrednicia – îmi mărturisesc biruirea. Aşa – povestind acestea, şi minunîndu-se de cunoştinţa şi de mai-nainte cunoştinţa Dumnezeului tuturor, şi că nu s-a tăinuit nimic de Dînsul, nici din cele făcute, nici din cele ce vor să fie – se mută către altă noimă:


[1] Amon, vezi Cartea a doua a Cronicilor.

[2] Manase, vezi Cartea a doua a Cronicilor.

~ de Petre pe Mai 28, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: