Talcuiri la Psaltire – Psalmul 2, 1-5

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

PSALMUL 2

Psalmul lui David nesuprascris.


Şi acest al doilea psalm este în limba evreiască fără suprascriere, precum cel dintâi. Prooroceşte însă despre vrăjmăşirea pe care au făcut-o iudeii asupra Mântuitorului Hristos, ca şi despre chemarea neamurilor şi pieirea iudeilor.

1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile, şi popoarele au cugetat cele deşarte? Stătut-au de faţă împăraţii pământului, şi boierii s-au adunat împreună


Prevăzând David cu ochii prooroceşti ai minţii sale turbarea ce o vor arăta cei care L-au omorât pe Hristos, plânge şi-i jeleşte prin psalmul acesta, zicând: ..Vai! Pentru ce aceştia atâta înnebunind asupra lui Hristos au făcut tulburare şi s-au mişcat până la atâta mândrie?”. Că acestea toate le arată zicerea: s-au întărâtat, precum zic cei ce au tălmăcit din limba evreiască în cea grecească[1]. Deci neamuri sunt ostaşii romani cei de pe lângă Pilat, iar popoare sunt evreii cei ce erau pe lângă Anna şi Caiafa, iar împăraţii – Irod, iar boierii sunt [reprezentaţi de] Pilat, ighemonul[2] Ierusalimului. Că aşa şi în Fapte, dumnezeieştii Ucenici şi Apostolii lui Hristos au tâlcuit zicerea aceasta a lui David, zicând: Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte? Ridicatu-s-au împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui, căci asupra Sfântului Tău Fiu lisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel (Fapte 4: 25-27). Şi, la plural, a zis David împăraţi şi boieri, iar nu împărat şi boier, la singular, după obiceiul limbii evreieşti, care întrebuinţează adesea numărul plural în loc de cel singular, însă înţelege aceasta şi în chip mai adânc, că pentru aceasta a zis David la plural împăraţi, pentru că împăratul cel gândit al păcatului, diavolul, unit fiind cu Irod, văzutul împărat, se porneau amândoi împotriva lui Hristos. Asemenea şi începătoriile şi stăpâniile demonilor, împotriva cărora este şi lupta noastră, după Apostolul, unite fiind cu boierul şi ighemonul Pilat, se întrarmau împotriva Mântuitorului. Dar, fiindcă Hristos este îndoit, adică alcătuit din două firi, din cea nevăzută a Dumnezeirii şi din cea văzută a omenirii, pentru aceasta şi războiul cel asupra Lui a fost îndoit, purtat de vrăjmaşi nevăzuţi şi văzuţi, iar cele deşarte şi zadarnice a zis că au cugetat, în loc de a zice că „în deşert s-au ostenit toţi iudeii cei de mai sus, unindu-se ca să scoată din mijloc şi să piardă pe lisus, fiindcă El, ca Dumnezeu, S-a sculat din morţi, şi viază în veci”, însă cuvântul acesta îi priveşte mai mult pe evrei, pentru că ei în zadar au citit Scriptura, fără să înţeleagă că aceasta proorocea pentru Hristos.

2. Asupra Domnului şi asupra Unsului Său.


„Neamurile cele de mai sus, zice, s-au întărâtat şi au stătut de faţă şi s-au adunat împreună, atât asupra Părintelui, cât şi asupra Fiului Său, lisus Hristos, pe Care însuşi Tatăl L-a uns împărat al tuturor neamurilor, dându-le Lui drept moştenire, fiindcă războiul cel asupra Fiului trece şi asupra Părintelui.” Aici numeşte pe Părintele Domn, iar Uns pe Fiul Lui, precum s-a tălmăcit; fiindcă Părintele a aşezat pe Hristos împărat peste neamuri, după cuvântul iconomiei întrupării, iar dacă am citi şi „asupra Unsului lor”, precum se află în multe preziceri, vom înţelege că Hristos este împărat şi Stăpânilor peste toţi – şi peste iudei, şi peste neamuri, şi peste demoni. Pentru că Acestuia I se va pleca tot genunchiul: al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dintru adânc, precum zice Pavel (cf. Filip. 2: 10). Adică toţi se vor închina şi se vor pleca Lui.

3. Să rupem legăturile lor, şi să lepădăm de la noi jugul lor.


În două feluri se pot înţelege cuvintele acestea: fie că Duhul cel Sfânt porunceşte celor ce aveau să creadă să se întoarcă dinspre slujitorii de idoli romani şi dinspre lipsiţii de minte evrei, precum zice Teodorit: „Şi să rupă legăturile robiei romanilor, şi să lepede jugul cel greu şi omorâtor al legii evreilor, iar înlocul acestora să alerge şi să primească legea cea uşoară şi pricinuitoare de viaţă a lui Hristos”. Ori cuvintele acestea se zic din partea iudeilor ucigaşi ai Mântuitorului, care, pe unele ca acestea, le ziceau prin cuvinte şi le tăceau cu lucrurile, socotind că zdrobesc legăturile robiei Părintelui şi a Fiului şi că leapădă jugul supunerii către Dumnezeu, deşi, după fire, erau supuşi robiei lui Dumnezeu, ca nişte făpturi ale Lui, după ceea ce s-a zis: că toate sunt slujitoare Ţie (Ps. 118: 91).

4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii, şi Domnul îi va batjocori pe ei.


„Aceştia, zice, care sunt urâţi de iudei şi huliţi de romani, adică Părintele Cel ce locuieşte în ceruri şi Fiul – Domnul tuturor după Dumnezeire, aceştia mult îi vor lua în râs şi-i vor batjocori”, adică îi vor urî cu covârşire pe iudei şi pe romani, că râsul şi batjocura sunt patimi omeneşti, iar când o zice despre Dumnezeu, vrea să spună întoarcerea feţei Sale şi ura Sa. Fiindcă îi vor mustra pe aceia ca pe nişte nebuni, deoarece s-au apucat de lucruri mai presus de ei, socotind că vor omorî viaţa[3]. Romanii au cinstit mai mult slujirea demonilor şi nu pe cea a adevăratului Dumnezeu, iar iudeii au ales mai degrabă umbra decât adevărul.

5. Atuncea va grăi către dânşii întru urgia Sa.


Atuncea când? Adică când Domnul îi mustra pe faţă pe iudei, după Teodorit, şi proorocea relele pe care le vor pătimi, zicând şi alte multe cuvinte mustrătoare, iar mai ales acesta: Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnicii (Mat. 23: 13) Şi: Nebunilor şi orbilor (23: 19). Şi iarăşi: De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei (Mat. 21:43).

Şi întru mânia Sa îi va tulbura pe ei.


Domnul era mânios pentru răutăţile iudeilor, şi pentru aceasta, mai-nainte spunându-le lor primejdiile ce urmau să le pătimească, tulburare şi nedumerire a pus în inimile lor, că mulţi dintre ei îl socoteau pe El prooroc, iar alţii, tulburare socotesc a fi frica pe care au suferit-o, mai târziu, iudeii de la înconjurarea şi risipirea ce au făcut-o romanii Ierusalimului. Se înţelege însă zicerea aceasta şi pentru judecata viitoare, precum zice Marele Atanasie, când are să-i osândească Domnul pe iudei şi să-i muncească, zicându-le: Duceţi-vă de la mine blestemaţilorîn focul cel veşnic (Mat. 25: 41). Iar urgia şi mânia uneori însemnează unul şi acelaşi lucru, iar alteori se deosebesc, că mânia este ceea ce se stârneşte după pornirea urgiei. Iar Marele Vasile zice: „Este foarte mare deosebire între mânie şi urgie: mânia este un proces de gândire prin care se aduc aminte lucruri triste asupra celui ce merită, iar urgia este chiar durerea şi pedeapsa care se dau de Dreptul Judecător pe măsura nedreptăţii săvârşite”. La Dumnezeu, însă, e fără deosebire, zicându-se şi una şi cealaltă, că nici o patimă nu este în fiinţa lui Dumnezeu, şi poate că pedeapsa cea dureroasă se numeşte urgie, iar mustrarea care pricinuieşte în cugetele noastre tulburare se numeşte mânie (La Nichita).


[1] Sfântul Chirii al Alexandriei tâlcuieşte – pornind de la etimologia greacă a lui „s-au turbat” (întărâtat) – că, asemenea forăitului unit cu un duh puternic ce iese din nările cailor zburdalnici şi nesupuşi acelora care caută să-i îmblânzească, la fel evreii au forăit zburdând şi nevrând să se supună lui Hristos.

[2] Guvernatorul.

[3] Atât Viaţa ca Persoană – Hristos, cât şi viaţa ca har al Duhului – Dătătorul de viaţă, Care ne aduce Viaţa – pe Hristos – în suflete.

Anunțuri

~ de Petre pe Aprilie 15, 2008.

3 răspunsuri to “Talcuiri la Psaltire – Psalmul 2, 1-5”

  1. […] [1] Sfântul Chirii al Alexandriei tâlcuieşte – pornind de la etimologia greacă a lui „s-au turbat” (întărâtat) – că, asemenea forăitului unit cu un duh puternic ce iese din nările cailor zburdalnici şi nesupuşi acelora care caută să-i îmblânzească, la fel evreii au forăit zburdând şi nevrând să se supună lui Hristos. […]

  2. […] Psalmul al doilea este profetic. Sa citim talcuirea sa, conform Talcuiri la Psaltire – Psalmul 2, 1-5 de pe […]

  3. […] Anna şi Caiafa, iar împăraţii – Irod, iar boierii sunt [reprezentaţi de] Pilat, ighemonul[2] Ierusalimului. Că aşa şi în Fapte, dumnezeieştii Ucenici şi Apostolii lui Hristos au […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: