Fericitul Teodoret – Tâlcuirea psalmului 132
„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai
Proorocului Împărat David”
Fericitul Teodoret al Cirului
Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003
TÎLCUIREA PSALMULUI 132
Cîntarea treptelor.
În zilele lui Roboam (fiul lui Solomon), seminţiile s-au despărţit: şi cele zece i-au urmat lui Ieroboam, iar cele două au îmbrăţişat davidiceasca împărăţie. Iar după întoarcerea din Babilon, iarăşi s-au împreunat, şi au iubit împreună-glăsuirea, şi aveau o stăpînie şi săvîrşeau de obşte slujba cea după Lege. Deci pe acestea mai-nainte le vesteşte Psalmul de faţă.
1.Iată dar: Ce este bun şi ce e frumos, fără numai a locui fraţii împreună?
Prin înseşi lucrurile – zice – ne-am învăţat că nimic nu este mai dulce decît împreună-glăsuirea şi unirea frăţească. Iar „fraţi” numeşte seminţiile, fiindcă boierii şi începătorii de la care şi-au luat acestea numirea au fost fii ai unui tată.
2 Ca mirul pe cap, care se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron,
Untul de lemn arhieresc era alcătuit din multe feluri de flori mirositoare, dar nici una dintru acelea nu slobozea atîta bună mireasmă de sine-şi osebită, ci amestecarea tuturor şi împreună-turnarea dădea prea-foarte bună mireasmă. Deci a asemănat cu acesta frăţeasca împreună-glăsuire după cuviinţă, fiindcă împreunarea mai multor isprăvi fac buna mireasmă a faptei bune desăvîrşite.
care se pogoară pe marginea îmbrăcămintei lui.
Zice: Darul dragostei se aseamănă cu mirul acela ce se vărsa peste capul lui Aaron, dar nu se pogora numai pînă la barbă, ci sfinţea chiar şi partea de prin prejurul pieptului a hainei. Că „margine” a numit ceea ce noi numim „guler”, pe care şi Achila a zis-o „gură a hainei”. Deci: Precum sfinţitul mir îl umplea pe preot de bună mireasmă – străbătînd de la cap, prin barbă, pînă la haină – aşa ajunge folosul dintru împreună-glăsuire de la începătorie pînă la supuşi.
3 Ca roua Ermonului care se pogoară pe munţii Sionului,
S-a mutat către altă icoană, învăţîndu-ne iarăşi folosul împreună-glăsuirii. Şi a zis că aceasta se aseamănă cu roua ce vine peste Sion de la Ermon; şi atîta este, cît şi cărămizile lasă picături. Iar „Ermonul” este şi el munte al Palestinei, care se cam deosebeşte de pămîntul lui Israil.
că acolo a poruncit Domnul blagoslovenia şi viaţa, pînă în veac.
Nu în Ermon, ci în Sion, întru care s-a trimis peste Sfinţiţii Apostoli şi roua de viaţă făcătoare a Preasfîntului Duh, prin care toţi credincioşii dobîndesc veşnica blagoslovenie.
